Dizolvarea și lichidarea societăților

1.Dizolvarea societatilor comerciale

1.1. Notiunea de dizolvare

Societăţile comerciale se constituie potrivit prevederilor din actul de înfiinţare pentru o durată de timp determinată sau, dimpotrivă, pe timp nelimitat. In toată această perioadă, societăţile efectuează operaţiunile comerciale impuse de obiectul lor de activitate în scopul maximizării profitului. La un moment dat activitatea normală a societăţii poate fi perturbată datorită apariţiei unor cauze obiective sau subiective, rezultând din nerespectarea legii sau din voinţa asociaţilor.

Datorită intervenirii acestor cauze, societăţile comerciale vor intra în dizolvare, pregătind astfel faza lichidării patrimoniului comercial.

Dizolvarea societăţilor comerciale este un proces declanşat de apariţia unor cauze determinate de lege, de drept, prin hotărâre judecătorerască sau prin voinţa asociaţilor, şi prin care se determină lichidarea societăţilor comerciale.

1.2. Principalele cazuri de dizolvare

Legea numarul 31/1990 prevede cazurile de dizolvare a societatilor comerciale in art. 227 – 229 si in art. 237. Cauzele dizolvarii societatilor comerciale, asa cum sunt reglementate la momentul actual, pot fi clasificate in cause generale de dizolvare (art. 227 si art. 237 din lege) si cauze specific anumitor forme de societati (art. 228 – 229 din lege).

Potrivit art. 227 si art. 237 din Legea nr. 31/1990, societatile comerciale se dizolva din urmatoarele cazuri generale: trecerea timpului stabilit pentru durata societatii, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia, declararea nulitatii societatii, hotararea adunarii generale, hotararea tribunalului, falimentul, alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv (societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni, societatea nu a depus la registrul comertului situatiile financiare anuale, societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori asociatii au disparut, respective nu au domiciliul ori resedinta cunoscuta, societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii ).

1.3.Analiza cazurilor generale de dizolvare a societăţilor comerciale

• Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii

Actul constitutiv al societăţilor comerciale trebuie să prevada în mod obligatoriu durata societăţii (art.7 lit. h si art. 8 lit. j).

Dacă societatea este constituită pe o durată de timp determinată, trecerea acestui termen determină dizolvarea de drept a societaii. Acest efect poate fi inlaturat daca, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea duratei societăţii, asociaţii sunt consultaţi de către membrii consiliului de administraţie, respectiv directorat, pentru eventuala prelungire a acesteia.

Deoarece legea nu limitează numărul de hotărâri ce pot fi adoptate în vederea prelungirii duratei de funcţionare a societăţiii, jurisprudenţa a stabilit că este relevant doar că fiecare hotărâre a fost adoptată înaintea expirării termenului pentru care s-a constituit societatea. Pentru verificarea condiţiilor de legalitate s-a statuat ca relevanta va fi ultima hotarare adoptata pentru prelungirea termenului de functionare a societatii, iar nu primul termen stabilit in actul constitutiv. Actul care constata hotararea privind prelungirea duratei societatii, in forma impusa de lege, trebuie mentionat la registrul comertului si publicat in Monitorul Oficial, însa esenţiala este existenţa acestui act modificat în forma scrisa prevazută de lege anterior expirării duratei societăţii. Inregistrarea în Registrul comerţului si publicarea pot fi îndeplinite si ulterior, cu consecinţa inopozabilităţii faţă de terţi a prelungirii duratei societăţii, până la îndeplinirea acestei formalităţi.

In cazul in care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu îndeplinesc obligaţia de a convoca adunarea generală, asociaţii pot solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul societăţii efectuarea convocării. Prin aceeaşi încheiere instanţa va atabili ordinea de zi, data ţinerii adunării generale si persoana care o va prezida (art. 119 alin. 3).

• Imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia

Obiectul de activitate al societăţii trebuie precizat în actul constitutiv, atât în ceea ce priveşte obiectul principal de activitate, cât şi obiectele de activitate secundare, în conformitate cu prevederile cuprinse în Clasificarea activităţilor din economia natională- C.A.E.N . Dacă se constată imposibilitatea realizării obiectului de activitate, precum şi în situaţia în care acesta este îndeplinit, societatea va înceta să existe.

Pentru a evita dizolvarea, asociaţii pot modifica actul constitutiv prin completarea obiectului de activitate in conditiile art. 204 din lege.

• Declararea nulităţii societăţii

In cazul constatării unor neregularităţi dupa înmatricularea societăţii, orice persoană interesată se poate adresa instanţei cu o acţiune în anularea actului constitutiv, în condiţiile art.56. dacă nu se înlătura cauza de nulitate până la punerea concluziilor pe fond la tribunal, la data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv si intra în lichidare.