Drept Comunitar al Afacerilor

Cetatenia europeana

1. Cetatenia. Notiuni introductive.

Termenul « cetatenie » isi are originile in gândirea greaca, fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza si engleza) prin intermediul limbii latine. El a aparut mai intai in cetatile - stat din Grecia Antica, iar odata cu alte produse ale culturii grecesti a fost transferat si in Roma. Aici a cunoscut o noua dezvoltare, legata îndeosebi de asocierea cu virtutea civica (idealul moral al Romei republicane) si de problemele de implementare a cetateniei romane.

Uitat mult timp, termenul de cetatenie a reaparut în timpul Revolutiei Franceze (1789), când a fost coroborat pentru prima data cu drepturile omului. Secolul XIX a consacrat relatia dintre cetatenie si statul-natiune pentru ca, din nou, sa urmeze o faza de declin, în perioada interbelica. Sensul multidimensional de astazi (cetatenia politica, civila si sociala) îl datoram sociologului englez Marshall (1950) care, practic, a reusit sa capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. De atunci, cetatenia domina dezbaterea contemporana din stiintele politice si sociale.

Cetatenia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufera de pe urma propriei popularitati. Ca si alti termeni-cheie din stiintele sociale si politice (societatea civila, guvernarea, capitalul social), cuvântul « cetatenie » pare accesibil si clar tocmai pentru ca este folosit de toata lumea si în orice împrejurare. Simpla sa rezonanta „civica“ si referinta implicita la relatia stat-cetateni pare satisfacatoare pentru a asigura un consens terminologic minimal.

Cu toate acestea, literatura specializata este mult mai eterogena si discordanta decât pare la prima vedere,astfel :

Marshall (1973): „Cetatenia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunitatii. Cei care beneficiaza de acest statut sunt egali în ce priveste respectarea drepturilor si a obligatiilor consecutive. Cetatenia presupune un sens direct al apartenentei la comunitate bazat pe loialitatea fata de civilizatia pe care o împartasesc în comun. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi si protejate de o legislatie comuna.“

Will Kymlicka (1995): „Cetatenia nu este doar un statut, definit de un set de drepturi si responsabilitati. Ea este de asemenea o identitate, expresia apartenentei la o comunitate politica.“

Jack Barbalet (1988): „Cetatenia consta în participarea la viata publica a celor dotati cu drepturi cetatenesti.“

Ichilov (1998): „Cetatenia este un concept complex si multidimensional. Ea consta în elemente juridice, culturale, sociale si politice care confera cetatenilor anumite drepturi si obligatii, un sens al identitatii si interactiunii sociale.“

Janowitz (1983): „Cetatenia se refera la relatiile dintre indivizi si stat.“

Habermas (1994): „Cetatenia este lupta pasnica de tip «dialogic» pe arena publica.“

Turner (1993): „Cetatenia se refera la drepturile legale si la expresia lor politica în viata publica.“

Dahrendorf (1994):„Cetatenia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale, cât si a drepturilor generice (drepturile politice si sociale).“

Hayek (1967): „Cetatenia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlalti – fondat mai degraba pe dezvoltarea personala si cooperarea voluntara decât pe puterea represiva si interventia statului.“

Cu siguranta conceptul de cetatenie este unul controversat si mobilizator si daca ar fi sa concetram toate definitiile putem spune ca catatenia reprezinta apartenenta si participarea activa la viata publica a cetatenilor beneficiari de drepturi si responsabilitati,care au astfel capacitatea de a influenta politicile publice.Dintre categoriile de persoane care formeaza populatia statului, doar cetatenii acestuia pot sa detina plenitudinea drepturilor si a obligatiilor prevazute în legislatia nationala.

2. Cetatenia europeana. Concept si evolutie.

Nevoia unei noi realităţi juridice comunitare denumită, în final, cetăţenie europeană a fost declarată abia în 1984, când Consiliul de la Fontainebleu (25-26 iunie 1984) a format un aşa-numit Comitet de reflecţie, pe care noi îl cunoaştem sub denumirea de Comitetul Adoninno. In cadrul acestui comitet se milita pentru recunoasterea unui drept al cetatenilor de a beneficia de libera circulatie, atat in exercitarea unei profesii,cat si in cadrul privat.

Cetatenia europeana marcheaza in modul cel mai clar depasirea limitelor economice ale constructiei europene si orientarea acesteia spre dimensiunea politica. Pentru aceasta,cetatenia se inscrie in logica Tratatului de la Maastricht,care o si consacra.

Conform art. 17 al Tratatului este cetăţean al Uniunii Europene orice

persoană având naţionalitatea unuia dintre statele membre, conform legilor în vigoare în

statul respectiv. În plus drepturile care decurg din prevederile Tratatului sunt: dreptul la

libera circulaţie pe teritoriul statelor membre, dreptul electoral, dreptul la protecţie

consulară şi diplomatică pe teritoriul statelor membre, dreptul la petiţie în faţa

Parlamentului European şi dreptul de a apela la Mediatorul european.

Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele membre ale Uniunii Europene prin consemnarea lor în preambulul Actului Unic European în 1986, ca mai apoi să fie incluse în Tratatul de la Maastricht.

Contrar prevederilor teoretice, aplicarea şi evaluarea celor cinci categorii de

drepturi stipulate în Tratatul de la Maastricht, întampină totuşi în prezent anumite piedici

sau limitări decurgand din realităţile politice. Astfel, exercitarea de către un cetăţean a

dreptului de liberă circulaţie pe teritoriul altui stat membru decît cel de reşedinţă

permanentă, poate fi interzisă din raţiuni de securitate şi sănătate publică.

Tratatul de la Amsterdam reflectă noi completări asupra cetăţeniei europene, care clarifică legătura între cetăţenia naţională şi cea europeană. Însă, ceea ce aduce nou Tratatul de la Amsterdam, în comparaţie cu Tratatul precedent, este faptul că subliniază importanţa protecţiei drepturilor fundamentale, condamnă orice formă de discriminare şi

recunoaşte dreptul la informaţie şi protecţia consumatorilor.