Drept Constitutional

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Drept Constitutional.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 94 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dan Claudiu Danisor

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL 1 Abordarea tradiţională a suveranităţii statului
1.1 Noţiunea de suveranitate
1.1.1. Statul şi suveranitatea statului/3
1.1.2. Absenţa carecterului absolut al suveranităţii/6
1.2. Statul unitar, statul federal şi uniunea de state/8
1.2.1. Statul unitar/9
1.2.2. Statul federal/13
1.2.3. Uniunea de state/17
CAPITOLUL 2 Abordarea tradiţională a autonomiei locale
2.1.Organizarea administrativă a teritoriului
2.1.1. Sensurile sintagmei “unitate administrativ-teritorială”/18
2.1.2. Dedublarea funcţională a unităţilor administrativ-teritoriale/19
2.1.3. Harta administrativă a teritoriului şi nivelurile de administraţie publică/20
2.2. Regimul juridic al reporturilor administrative dintre centru şi teritoriu
2.2.1. Noţiunea de regim administrativ teritorial/23
2.2.2. Regimul administrativ centralizat/23
2.2.3. Regimul administrativ desconcentrat/24
2.2.4. Regimul administrativ descentralizat (autonomie locală)/25
2.2.5. Descentrarea administrativă/27
CAPITOLUL 3 Noile raporturi între stat şi colectivităţile teritoriale locale autonome
3.1.Garantarea constituţională şi internaţională a autonomiei locale
3.1.1. Consideraţii generale privind garantarea constituţională a autonomiei locale/28
3.1.2. Garantarea constituţională a autonomiei locale în România/30
3.1.3. Dezvoltarea legală a dispoziţiilor constituţionale privind autonomia locală/35
3.1.4. Aspecte de drept comparat privind garantarea constituţională a autonomiei locale/37
3.1.5. Garantarea internaţională a autonomiei locale/38
3.1.6. Garantarea prin justiţie a autonomiei locale/41
3.2.Dimensiunile politică şi democratică ale autonomiei locale
3.2.1. Caracterul reprezentativ al autorităţilor locale autonome/43
3.2.2. Implicaţii ale dimensiunilor politică şi democratică ale autonomiei locale/44
3.2.3. Democraţia directă la nivel local/46
CAPITOLUL 4 Conceptul de autonomie locală.Contextul european actual al definirii conceptului de autonomie locală
4.1.Autonomia locală şi reglementarea ei în constituţiile ţărilor Comunităţii europene/48
4.2.Autonomia locală- principiu fundamental de organizare şi funcţionare a administraţiei publice în România/51
4.2.1. Conceptul de autonomie locală prevăzut de conţinutul iniţial al Legii nr.69/1991/52
4.2.2. Conceptul de autonomie locală prevaăzut în Legea nr. 69/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 24/1991 /54
4.2.3. Conceptul de autonomie locală în viziunea modificărilor realizate de Ordonanţa nr. 22/1997 la Legea administraţiei publice locale/55
4.3.Elementele structurale ale autonomiei locale
4.3.1. Componentele autonomiei organizatorice a autorităţilor administraţiei publice locale/56
4.3.2. Componentele autonomiei funcţionale/63
4.3.3. Componentele automiei gestionare. Noţiunea de gestionare a intereselor colectivităţilor pe care le reprezintă autorităţile locale/72
4.3.4. Limitele autonomiei locale/80
4.3.5. Protejarea autonomiei locale prin mijloacele combinate ale Legii nr.29/1990 şi ale Legii nr.69/1991.Insuficienţa acestei protecţii/84
CONCLUZII/88
BIBLIOGRAFIE/92

Extras din document

CAPITOLUL-1

Abordarea tradiţională a suveranităţii statului

1.1.Noţiunea de suveranitate

1.1.1 Statul şi suveranitatea statului

Statul a fost, este şi va rămâne, mult timp în viitorul previzibil astăzi, cel mai important subiect de drept, atât din punct de vedere a dreptului intern, cât şi a dreptului internaţional, atât pentru dreptul public, cât şi pentru dreptul privat.

Adus la esenţa lui, statul reprezintă o societate omenească aşezată pe un teritoriu determinat şi supusă unei puteri organizatorice politic şi juridic, cu caracter suveran. Prin urmare, statul este reuniunea a trei elemente: poporul sau naţiunea (elementul personal), teritoriul (elementul material), şi puterea de stat sau puterea politică (elementul formal) În cazul celui de-al treilea element, puterea de stat, principala trăsătură a acesteia este suveranitatea.Opiniile exprimate asupra suveranităţii statului au fost şi sunt dintre cele mai diverse.

Suveranitatea poate fi definită ca o trăsătură esenţială a puterii de stat, reprezentând faptul că aceasta este singura putere cu caracter statal în interiorul unui stat, fiind supremă în raport cu toate celelalte puteri, de natură nestatală, care exista şi se manifestă pe teritoriul unui stat şi care îi sunt subordonate, precum şi independentă în planul relaţiilor internaţionale, în raporturile cu celelalte state şi cu alte subiecte ale dreptului internaţional public. Puterea politică primeaza asupra oricaror alte forţe în limitele teritoriului statului şi ea are caracter exclusiv, eliminând, în drept, orice altă autoritate statală .

Se observă că suveranitatea are două dimensiuni, una internă şi cealaltă externă, şi anume supremaţia şi independenţa . Aspectul intern al suveranităţii, supremaţia, se manifestă în raport cu puterile, nestatale, care exista în cadrul unui stat, şi care nu pot exista şi nu se pot exercita decât dacă sunt recunoscute de puterea de stat, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta şi în nici un caz în contra puterii de stat; în caz contrar, puterea de stat intervine şi sancţionează, putându-se ajunge la anihilarea puterii care se manifestă ilegal sau chiar rebel. Statul este suveran în interior pentru că el este singurul care poate avea un număr de atribute, cu excluderea deci a oricărui grup sau individ. Este vorba de dreptul de a legifera, de a împărţi dreptatea, de a întreţine poliţie, de a bate monedă, de a întreţine armată, de a pune în mşcare forţa publică, de a conferi cetăţenie etc. Independenţa, deci aspectul extern al suveranităţii, semnifică absenţa subordonării faţă de state, organizaţii internaţionale interguvernamentale şi alte subiecte ale dreptului internaţional public, cu consecinţa egalităţii suverane a statelor .Fiind principala trăsătură a puterii de stat care, la rândul ei , este unul din elementele constitutive ale statului, suveranitatea este, în egală măsură, şi o trăsătură a statului insuşi. Suveranitatea se identifică astfel cu puterea de stat.

Spre exemplu, în Constituţia României din 8 decembrie 1991, în art.1,alin. (1), potrivit căruia "România este stat [...] suveran [...] ", este avută în vedere suveranitatea ca trăsătură a statului, a puterii de stat, în timp ce art.2 alin. (1)," Suveranitatea naţională aparţine poporului român [...] "-utilizează termenul cu însuşi sensul de putere de stat .

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Constitutional.doc

Alte informatii

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative "N Titulescu" Craiova