Cuprins
- Sectiunea I – DREPT CONSTITUTIONAL
- 1. Drept constitutional pag. 1-8
- Notiunea de drept constitutional
- Raportul juridic de drept constitutional
- Normele de drept constitutional
- Izvoarele reformale ale dreptului constitutional roman
- 2. Constitutia pag. 8 - 11
- Notiunea de constitutie
- Initiativa adoptarii constitutiei
- Modificarea constitutiei
- Continutul normativ al constitutiei
- 3. Suprematia constitutiei pag. 11 – 12
- Conceptul de suprematie al constitutiei
- Consecintele juridice ale suprematiei constitutiei
- Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei
- 4. Controlul constitutionalitatii legilor pag. 12 – 14
- Notiunea controlului constitutionalitatii legilor
- Organele de stat competente a controla constitutionalitatea legilor
- Constitutionalitatea dreptului
- 5. Drepturile, libertatile si indatoririle pag. 14 – 18
- fundamentale ale cetatenilor
- Notiunea de drept si indatoriri fundamentale ale cetatenilor.Natura juridica
- Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale
- Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
- Principiile constitutionale ale cetatenilor
- Sectiunea II – INSTITUTII PUBLICE
- Organizarea statala a puterii pag. 18 - 21
- Separatia puterilor,echilibrul puterilor si colaborarea puterilor
- Organizarea statala a puterii potrivit constitutiei
- Trasaturile generale ale puterii organizata statal
- Partidele politice pag. 21 - 26
- Categoriile de partide pulitice
- Sisteme de partide politice
- Legea romana a partidelor politice
- Statul – Aspecte preliminare pag. 26 - 32
- Definitie. Abordare politica
- Functiile statului
- Elementele statului
- Forma de guvernamant
- Structura de stat
- Formele structurii de stat
- Asociatiile de state
- Sistemul electoral pag. 32 – 35
- Drepturile electorale ale romanilor
- Scrutinul
- Avantajele si dezavantajele scrutinului de lista si a scrutinului uninominal
- Parlamentul pag. 35 – 60
- Caracterizare si functii
- Functiile parlamentului
- Structura parlamentului
- Organizarea interna a parlamentului
- Functionarea parlamentului
- Actele juridice ale parlamentului
- Clasificarea legilor
- Suprematia legii
- Puterea executiva pag. 60 – 64
- Structura executivului
- Raporturile legislativ-executiv
- Institutia sefului de stat pag. 64 – 68
- Aspecte preliminare
- Rolul si atributiile presedintelui
- Alegerea sefului de stat in Romania
- Durata mandatului
- Raspunderea sefului de stat
- Curtea Constitutionala a Romaniei pag. 68 – 75
- Controlul constitutionalitatii in Romania
- Caracterizarea Curtii Constitutionale
- Alte atributii ale Curtii Constitutionale
- Procedura in fata Curtii Constitutionale
- Procedura controlului constitutionalitatii legilor
- Procedura controlului constitutionalitatii initiativelor de revizuire a Constitutiei
- Actele Curtii Constitutionale si efectele lor juridice
- Autoritatea judecatoreasca pag. 75 – 81
- Delimitare conceptuala
- Principiile fundamentale potrivit carora se realizeaza justitia
- Organele judecatoresti
- Raporturile cu legislativul si executivul
- Bibliografie pag. 81 – 83
- Autori
- Studii de specialitate, articole, legislatie comentata
- Dictionare
- Legislatie
Extras din proiect
Sectiunea I - Drept constitutional
Noţiunea de drept constituţional
Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduită, instituite sau sancţionate de stat, reguli ce exprimă voinţa poporului ridicată la rangul de lege, a căror aplicare este realizată de bunăvoie şi în ultimă instanţă, prin forţa coercitivă a statului.
Dreptul românesc se prezintă ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzând mai multe ramuri de drept, precum: dreptul civil, dreptul penal, dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul procesual civil, dreptul procesual penal etc.
Ramura principală a dreptului românesc este dreptul constituţional care prin normele sale consacră şi ocroteşte cele mai importante valori economice, sociale şi politice.
În procesul apariţiei şi dezvoltării dreptului, ramura dreptului constituţional se cristalizează mult mai târziu şi anume odată cu apariţia primelor constituţii scrise din lume ( sfârşitul sec. al XVIII- lea); de aceea şi conceptul clasic de „drept constituţional” se formează mult mai târziu, el fiind de origine italiană, dar format sub impulsul ideilor franceze.
Prima catedră expres denumită „drept constituţional” s-a creat la Ferrara în 1797, fiind încredinţată lui Giuseppe Campagnoni di Luzo.
În Franţa prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1834, la Paris, iar cel care preda dreptul constituţional era Pellegrino Rossi, tot un italian. Noţiunea de drept constituţional se răspândeşte cu timpul şi în alte ţări. În unele state precum: Germania, Austria, Rusia această disciplină este cunoscută sub denumirea de „ drept de stat”.
În ţara noastră, dreptul constituţional s-a predat iniţial împreună cu dreptul administrativ, sub denumirea de „drept public”, dar în 1864 A. Codrescu îşi intitulează cursul publicat „Dreptul constituţional”, iar la 1881 la Brăila apar „Elemente de drept constituţional” de Christ I. Suliotis.
Conceptul de drept constituţional se consideră încetăţenit prin predarea şi publicarea la Facultatea de drept din Iaşi a cursului de drept constituţional al marelui profesor Constantin Stere (1910) şi la Facultatea de drept din Bucureşti a cursului de drept constituţional al renumitului profesor Constantin Dissescu (1915).
„Dreptul constituţional este acea ramură a dreptului unitar formată din normele juridice care reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii.
Aşa cum se poate observa sunt identificate şi exprimate în această definiţie atât genul proxim cât şi diferenţa specifică.
Raportul juridic de drept constituţional
Obiectul raportului juridic de drept constituţional.
Se impune de la început, identificarea, în ansamblul relaţiilor sociale reglementate de drept, a acelora care prin conţinutul lor specific sunt raporturi de drept constituţional. Aceste relaţii sociale sunt, în opinia noastră, acelea care apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii.
Puterea, determinată în conţinutul şi în organizarea sa de anumiţi factori este instaurată, iar cei care o deţin au interesul de a o menţine şi a o exercita în interesul lor. Se impun deci anumite reguli a căror menire este de a reglementa exerciţiul acestei puteri în aşa fel încât ea să poată realiza în cele mai bune condiţii voinţa guvernanţilor ca voinţă de stat. Întreagă această activitate de instaurare, menţinere şi exercitare statală a puterii cuprinde relaţii sociale, iar regulile de care vorbeam nu sunt altceva decât normele de drept constituţional.
În obiectul dreptului constituţional sunt cuprinse două categorii de relaţii şi anume:
Relaţii cu o dublă natură juridică, adică acele relaţii care fiind reglementate şi de alte ramuri de drept sunt reglementate în acelaşi timp şi de către constituţie, devenind implicit şi raporturi de drept constituţional;
Relaţii specifice de drept constituţional, care formează obiectul de reglementare numai pentru normele de drept constituţional. Ceea ce este comun tuturor acestor relaţii este faptul că se nasc în procesul complex de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii.
Subiectele raporturilor de drept constituţional
Cu privire la subiectele raporturilor de drept constituţional trebuie să subliniem de la început două trăsături specifice, şi anume că:
unul din subiecte este totdeauna fie deţinătorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ (legiuitor) şi
aceste subiecte acţionează în mod necesar într-un raport juridic apărut în activitatea de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii
În continuare vom prezenta unele opinii privind cine poate fi subiect al raporturilor de drept constituţional :
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Constitutional si Institutii Publice.doc