Drept diplomatic

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Încă din cele mai vechi timpuri, există un principiu general de drept,

care prevede că un stat își exercită suveranitatea asupra tuturor

persoanelor, inclusiv străinii, care se află pe teritoriul său și nicio activitate

nu se poate desfășura pe acest teritoriu fără permisiunea sau fără știrea

sa, iar pentru aceste considerente, o misiune diplomatică nu și-ar mai

exercita funcțiile și de asemenea, nu și-ar mai justifica existența, de unde

rezultă că este necesar să i se acorde atât ei, cât și membrilor acesteia, un

minim de condiții, adică un statut diplomatic, mai precis acele imunități,

privilegii și facilități de care au nevoie în exercitarea misiunii la care iau

parte, cu mențiunea că principalul efect ar fi scoaterea lor de sub

autoritatea și competența judiciară a statului acreditar1 și oferirea condițiilor

pentru funcționarea acestora.

De reținut ar fi faptul că statul primitor are datoria de a asigura

securitatea personală a diplomaților și de a-i excepta de la urmărirea

penală, ei fiind liberi de orice intervenție a unui stat sau a altuia, aceste

aspecte fiind esențiale și inerente caracterului reprezentativ al trimisului

diplomatic.

Ca și importanță în cadrul dreptului diplomatic, instituția imunităților,

privilegiilor și a facilităților diplomatice, ocupă un loc central, constituind

garanția activității diplomatice însăși, deoarece fără acordarea imunităților

și privilegiilor, exercitarea funcțiilor ar fi imposibilă, ei neputându-și

desfășura misiunea în deplină securitate și libertate.

CAPITOLUL I

NOȚIUNE, DELIMITARE, TEORII

I. NOȚIUNE

Privilegiile diplomatice constituie un tratament special datorat

agenților diplomatici; conținutul lor constă in beneficiul la unele facilități

determinate de prestații speciale și se exprimă în acordarea de către statul

de reședință, a unor înlesniri excepționale și care au un conținut, în

principal, pozitiv, neimplicând în mod necesar o activitate specială din

partea beneficiarilor.2 În consecință, privilegiile sunt înlesnirile sau

avantajele juridice acordate de statul acreditar unei misiuni diplomatice și

agenților diplomatici, un tratament favorabil aplicat acestora, atât în raport

cu străinii obișnuiți, cât și față de proprii cetățeni ai statului acreditar.

II. DELIMITARE

Important de lămurit este faptul că noțiunea de imunitate diplomatică

este diferită de aceea de privilegiu, chiar dacă în Convenția de la Viena din

1961, nu se specifică acest aspect. În prezent, cele două instituții au

caracter convențional, elementul de diferențiere constând în gradul sporit

de importanță pe care imunitățile par să-l aibă pentru funcționarea misiunii

diplomatice. Un alt aspect care ne interesează pentru delimitarea

imunităților de privilegii, constă în poziția acestora față de ordinea juridică

din statul acreditar, care nu este identică, astfel că, în vreme ce imunitățile

țin de dreptul procesual, neexistând posibilitatea de a sancționa

neobservarea unei norme de drept material, privilegiile constituie o

exceptare de la dreptul material și nu de la cel procesual, deoarece nu

există obligație pentru agentul diplomatic într-un domeniu în care pentru

oricine altcineva există o asemenea obligație.