Dreptul de Autor pe Internet

1. Introducere

Modalitatea în care Internetul a devenit fenomenul pe care astăzi îl considerăm un element omniprezent în existenţa umana pare a fi tocmai principiul care a cauzat apariţia dreptului de autor. Daca admitem că Internetul este definibil prin capacitatea sa de a standardiza comunicaţii cât mai libere între doua masini, dreptul de autor s-a născut tocmai din dizolvarea treptată a limitărilor inerente comunicării operelor către public.

Nevoia unei protecţii a dreptului de autor a apărut odată cu creşterea numărului de imitatori sau plagiatori. Apariţia unei noi tehnologii care permite o mai uşoara sau rapidă reproducere şi/sau distribuire a operelor aduce, încă din secolul XVI, vii dezbateri si aprinse panici intre cei care cer o înăsprire corespunzătoare a protecţiei drepturilor de autor. La nivelul dreptului convenţional problema drepturilor de autor în raport cu Internetul a fost abordată în Tratatul OMPI privind dreptul de autor încheiat la Geneva în 20 decembrie 1996 (la care şi România este parte) şi mai precis în art. 8, care priveşte dreptul de comunicare publică a operelor. Astfel, printr-o soluţie preluată apoi şi în legislaţia comunitară şi cea româna, art. 8 al Tratatului conferă autorilor dreptul exclusiv de a autoriza orice comunicare publica a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv oferirea către public a operelor lor într-un mod care să permită publicului să acceseze aceste opere dintr-un loc si la un moment alese individual. Aceasta este formularea prin care se prezintă conţinutul dreptului exclusiv în ceea ce priveşte Internetul şi este de remarcat pe de-o parte ca articolul face referire doar la oferirea către public a unei opere (aşadar, nu şi a cererii sau primirii, accesării, vizionării etc. unei astfel de opere) şi, pe de alta, că s-a decis extinderea în ceea ce priveşte Internetul a dreptului de comunicare publică şi nu a unui alt drept (sau, mai corect spus, drept-modalitate a dreptului de utilizare).Aceeaşi formulare şi cu tot cu privire la dreptul la comunicare publică o regăsim şi în art. 3 alin. 1 al Directivei 2001/29/CE din 22 mai 2001 de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor si drepturile conexe în societatea informaţională în timp ce alin. 2 al respectivului articol extinde acest drept şi în ceea ce-i priveşte pe titularii de drepturi conexe dreptului de autor.

Drepturile de autor pe Internet

1. Cadru general

Originile academice ale reţelei Internet au dus la tendinţa susţinerii unui Internet complet lipsit de reglementări. Este adevărat că părintele său "biologic" este Departamentul Apărării al SUA, dar reţeaua s-a dezvoltat în mod deosebit datorită unui număr de universităţi de pe coasta de vest a SUA. Astăzi însă, ideile care susţin un Internet lipsit de restricţii legale sunt din ce în ce mai criticate; chiar universităţile şi instituţiile academice sunt alertate de posibilitatea de a fi legal responsabile de acţiunile de încălcare a dreptului de autor realizate de proprii studenţi sau angajaţi.

Cea mai recentă reglementare legală în materie de apărare a drepturilor de autor în Internet este în vigoare din 17 decembrie 1997 - Internet Copyright Law (NET Act - No Electronic Theft).Sub normele acestui act, o persoană care, cu rea credinţă, reproduce (fără drept - adică încălcând copyright-ul) un material în valoare de minimum 1000 USD, poate fi urmărit în justiţie, chiar dacă n-a obţinut nici un profit din această acţiune. NET a fost elaborat pentru a închide "deschizătura" (lacuna) din sistemul legislativ american care permitea distribuirea de materiale protejate prin copyright, de către persoane care nu profitau din această acţiune. Cel mai adesea este citat cazul lui David La Machia absolvent al Massachusettes Institut of Technology, care a creat o locaţie din care împrăştia materiale apărate prin copyright fără nici o permisiune din partea deţinătorilor dreptului de autor, dar şi fără nici o taxă. La Machia a fost urmărit în justiţie, dar n-a fost găsit vinovat sub reglementarea veche a legii privind copyright¬ul (era cerută proba că activitatea persoanei a fost pentru obţinerea unui avantaj comercial sau câştig financiar privat). NET Act a amendat Copyright Act astfel că persoana poate fi trasă la răspundere pentru reproducerea sau distribuirea de valori apărate prin copyright în valoare de minimum 1000 USD, indiferent dacă s-a obţinut vreun profit financiar sau comercial ori nu.

Legea română privind dreptul de autor prevede că titularul

dreptului de autor este singurul îndreptăţit să realizeze copii ale lucrării protejate. Această prevedere se aplică cu certitu¬dine şi în ceea ce priveşte materialul obţinut prin download ¬vezi art. 73 lit. a - copierea include stocarea unei lucrări pe orice mediu prin mijloace electronice.

În consecinţă, preluarea din Internet a oricărei opere lite¬rare, dramatice, muzicale sau artistice fără a avea permisiune a deţinătorului dreptului de autor (autorizarea acestuia) va constitui o încălcare a dreptului de autor.

În cele ce urmează vom prezenta aspecte naţionale şi inter¬naţionale ale legislaţiei în domeniu, necesare pentru stabilirea ordinii în această materie şi a cunoaşterii normelor aplicabile în caz de încălcare a protectiei programelor pentru calculator.