Dreptul European al Concurenței

Domeniul vizat

Speţa analizată vizează abuzul de poziţie dominantă, practică anticoncurenţială exercitată de compania aeriană British Airways din Regatul Unit, care a încheiat acorduri cu agenţiile de voiaj de pe teritoriul acestui stat în sensul că acestea primeau un comision de bază în urma vânzărilor de bilete emise de această companie în decursul unei perioade de timp dar, pe lângă acestea, primeau şi recompense suplimentare.

Poziţia dominantă reprezintă situaţia în care puterea economică deţinută de o firmă îi permite acesteia să obstrucţioneze concurenţa de pe piaţa în cauză.

Abuzul de poziţie dominantă se manifestă atunci când, prin comportamentul său, o firmă influenţează structura sau gradul de concurenţă de pe piaţa respectivă, chiar şi în situaţia în care un asemenea comportament este rezultatul unor dispoziţii legislative.

Conceptul a fost definit de Curtea de Justiţie în cauza United Brands (27/76 din februarie 1978): o poziţie dominantă este „o poziţie de putere economică deţinută de o întreprindere care împiedică menţinerea unei concurenţe eficiente pe piaţa în cauză, oferindu-i posibilitatea de a se comporta într-o oarecare măsură independent faţă de concurenţi, clienţi şi, în cele din urmă, faţă de consumatori”. Principalul indicator al poziţiei dominante este cota mare de piaţă; alţi factori includ poziţia de inferioritate economică a concurenţilor, lipsa concurenţei latente şi controlul resurselor şi tehnologiei.

În speţa de faţă, compania aeriană British Airways este cea mai mare din Regatul Unit, ceea ce îi conferă o poziţie dominantă pe piaţa companiilor aeriene. Însă, prin acordarea de recompense în plus faţă de comisionul de bază unor agenţii de voiaj, această companie a abuzat de poziţia dominantă pe care o deţinea pe piaţa de desfacere în cauză.

Pentru a aprecia, în ceea ce privește o întreprindere aflată în poziție dominantă, eventualul caracter abuziv al unui sistem de rabaturi sau de prime care nu constituie nici rabaturi sau prime de cantitate, legate exclusiv de volumul achizițiilor, nici rabaturi sau prime de fidelitate, întrucât respectivul sistem nu presupune niciun angajament din partea cocontractanților de exclusivitate sau de acoperire a unei anumite cote din necesarul lor de la întreprinderea aflată în poziție dominantă, trebuie apreciate toate împrejurările, în special criteriile și modalitățile de acordare a acestor rabaturi sau prime. Trebuie mai întâi să se verifice dacă acestea pot produce un efect de eliminare, cu alte cuvinte dacă sunt apte, pe de o parte, să facă mai dificil, chiar imposibil, accesul pe piață al concurenților întreprinderii aflate în poziție dominantă și, pe de altă parte, să facă mai dificilă, chiar imposibilă, pentru cocontractanții acesteia alegerea între mai multe surse de aprovizionare sau parteneri comerciali. Trebuie să se stabilească în continuare dacă există o justificare economică obiectivă a rabaturilor și a primelor consimțite. Într adevăr, unei întreprinderi îi este permis să demonstreze că sistemul său de prime care produce un efect de eliminare este justificat din punct de vedere economic.

În ceea ce privește efectul de eliminare, acesta poate rezulta din rabaturi sau din prime de obiective, și anume acelea a căror acordare este legată de realizarea obiectivelor de vânzări definite individual, procentul primelor depinzând de evoluția cifrei de afaceri provenite din achizițiile sau din vânzările produselor întreprinderii aflate în poziție dominantă de către fiecare cocontractant într o perioadă determinată.

Legarea cocontractanților de întreprinderea aflată în poziție dominantă și presiunea exercitată asupra acestora pot fi deosebit de puternice în cazul unor rabaturi sau al unor prime aplicate cifrei de afaceri globale referitoare la produsele acestei întreprinderi, cu alte cuvinte atunci când aceste rabaturi sau aceste prime nu se raportează numai la creșterea achizițiilor sau a vânzărilor acestor produse în decursul perioadei luate în considerare, ci se aplică de asemenea tuturor acestor achiziții sau vânzări. În acest fel, variații proporțional modeste – fie că sunt în sensul creșterii sau al reducerii – ale cifrelor de afaceri referitoare la produsele întreprinderii aflate în poziție dominantă produc efecte disproporționate asupra cocontractanților. Aceasta este situația atunci când realizarea obiectivelor determină creșterea primei plătite pentru vânzările sau achizițiile acestor produse în decursul întregii perioade luate în considerare, iar nu numai pentru vânzările sau achizițiile realizate după ce obiectivele menționate au fost realizate. Caracterul progresiv al procentelor de prime majorate creează un efect foarte pronunțat la atingerea limitei, cu efecte radicale asupra procentelor primelor de rezultat ca o consecință a unei ușoare reduceri a cifrei de afaceri realizate.

Presiunea exercitată asupra cocontractanților de către o întreprindere aflată în poziție dominantă care acordă rabaturi sau prime ce prezintă astfel de caracteristici este și mai importantă în cazul în care această întreprindere deține cote de piață cu mult superioare celor ale concurenților săi. În aceste condiții, este deosebit de dificil pentru concurenții întreprinderii menționate să supraliciteze în comparație cu rabaturile sau cu primele bazate pe cifra de afaceri globală. Din cauza cotei sale de piață mult mai ridicate, întreprinderea aflată în poziție dominantă constituie în general un partener comercial inevitabil pe piață. Cel mai frecvent, rabaturile sau primele acordate de o astfel de întreprindere pe baza cifrei de afaceri globală primează, în termeni absoluți, chiar și în fața ofertelor celor mai generoase ale concurenților acesteia. Pentru a atrage cocontractanții întreprinderii aflate în poziție dominantă sau pentru a primi de la aceștia un volum de comenzi suficient, concurenții ar trebui să le ofere procente de rabaturi sau prime net superioare.

În ceea ce privește aprecierea justificării economice a unui sistem de rabaturi sau de prime pus în aplicare de o întreprindere aflată în poziție dominantă, aceasta se efectuează pe baza tuturor împrejurărilor cauzei. Este necesar să se determine dacă efectul de eliminare care rezultă dintr un astfel de sistem, dezavantajos pentru concurență, poate fi contrabalansat, chiar depășit, de avantajele în termeni de eficacitate care profită deopotrivă consumatorului. Dacă efectul de eliminare al acestui sistem nu are nicio legătură cu avantajele pentru piață și pentru consumatori sau dacă depășește ceea ce este necesar pentru a realiza aceste avantaje, acest sistem trebuie să fie considerat abuziv.

Dreptul comunitar aplicabil

În cauză se constată o încălcare a art. 82 CE, actualul art. 102 TFUE, care presupune că: ,, Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

(b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte. ”

De asemenea aplicabil în speţa de faţă este şi art. 3 CE alcărui prim alineat este abrogat şi înlocuit pe fond cu art. 3-6, respectiv: ,, Art. 3. (1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

(a) uniunea vamală;

(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;

(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;

(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;

(e) politica comercială comună.;