Dreptul familiei și starea civilă - desfacerea căsătoriei prin divorț

Desfacerea căsătoriei prin divorț

1. Noțiuni introductive cu privire la desfacerea căsătoriei prin divorț

Astfel, divorțul constituie o modalitate legală de desființare a căsătoriei pentru viitor dispusă de instanța de judecată, ofițerul de stare civilă sau notarul public.

Opiniem că sintagma ”desfacerea căsătoriei” și noțiunea ”divorț” nu sunt sinonime. Într-adevăr, din reglementările ce le sunt consacrate rezultă că desfacerea căsătoriei reprezintă generalul, iar divorțul particularul. Astfel, căsătoria se poate desface prin divorț, în condițiile art. 373 și urm. din noul Cod Civil și art. 607-619 Cod procedură civilă, dar și urmarea încheierii unei noi căsătorii de către soțul celui declarat mort prin hotărâre judecătorească, hotărâre care, ulterior, este anulată, în condițiile art. 293 alin. (2) din noul Cod Civil.

Divorțul se prezintă ca o modalitate de desfacere a căsătoriei, iar desfacerea căsătoriei, alături de încetarea, nulitatea și anularea căsătoriei, ca o formă de desființare a acesteia.

Pe de altă parte, divorțul se deosebește atât de nulitatea căsătoriei, cât și de încetarea ei. Astfel, nulitatea intervine pentru motive anterioare sau cel mult concomitente momentului încheierii căsătoriei, iar divorțul pentru motive ulterioare acestui moment. Cauzele de nulitate sunt prevăzute expres și de de lege, iar motivele de divorț nu sunt nominalizate, cu excepția celor prevăzute de art. 373 din noul Cod Civil. De asemenea, nulitatea produce efecte atât pentru trecut (ex tunc), cât și pentru viitor (ex nunc), iar divorțul produce efecte numai pentru viitor (ex nunc).

Cât privește încetarea căsătoriei, aceasta presupune, neaparat, încetarea calității de subiect de drept a cel puțin unuia dintre soți, adică decesul ori declararea judecătorească a morții unuia dintre ei. În schimb, divorțul presupune că cei doi soți sunt în viață la data cererii de chemare în judecată și până la data rămânerii definitive e hotărârii judecătorești prin care a fost admisă cererea de divorț. De asemenea, divorțul, la fel ca și încetarea căsătoriei, produce efecte numai pentru viitor (ex nunc).

În raport cu rolul divorțului, sunt cunoscute trei categorii de concepții, și anume:

- concepții în cadrul cărora divorțul este considerat un act juridic al soților simetric opus actului juridic al căsătoriei sau divorțul prin acordul părților;

- concepții în cadrul cărora divorțul acționează ca o sancțiune în dreptul familiei față de soțul culpabil de vătămarea gravă a raporturilor de familie;

- concepții conform cărora divorțul este considerat un remediu pentru căsătoriile nereușite.

Conform dispozițiilor prevăzute în Noul Cod Civil, articolul 373, sunt prevăzute următoarele modalități de divorț:

- prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;

- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

- la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;

- la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Din aceste dispoziții reiese că divorțul poate fi pronunțat:

- prin acordul soților, la cererea ambilor soți, ori la cererea unuia dintre soți care e acceptată de celălalt;

- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa comună a soților, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cererea de divorț;

- divorțul se poate pronunța chiar din culpa excusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de accord cu divorțul, când acesta se va pronunța fără a se menționa culpa soților;

- la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;

- la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.

Atât Codul Familiei cât și noul Cod Civil prezintă faptul ca divorțul poate avea loc prin acordul părților, însă în noul Cod Civil se precizează faptul ca acesta poate avea loc și la cererea unuia dintre soți acceptată de celălalt soț pe când Codul Familei preciza faptul ca acesta poate avea loc numai la cerearea ambilor soți.

De asemenea, noul Cod Civil, spre deosebire de Codul Familiei, precizează faptul ca divorțul prin acordul părților se poate pronunța fără obligația îndeplinirii altor condiții, cum erau cele prevăzute în Codul Familiei, în prezent abrogat, și care faceau referire la faptul ca acesta se putea pronunța dacă până la data cererii de divorț trecuse cel puțin un an de la încheierea căsătoriei și dacă nu existau copii minori rezultați din căsătorie.