Dreptul la Participare a Copilului în România

DREPTUL COPILULUI LA PERTICIPARE ÎN ROMANIA

,,Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ţinându-se seama de vârsta sa şi de gradul său de maturitate.’’

(Convenţia cu privire la drepturile copilului, art.12, alin.1)

I.INTRODUCERE

Copilul, o fiinţă plină de candoare care printr-un lucru atât de simplu ca zâmbetul poate să te induioşeze şi să te determine să îi zâmbeşti înapoi este o floare rară într-un ţinut arid.

Pentru fiecare dintre noi, copilăria este o secvenţa de istorie personală. Devenind părinţi,

copiii noştri sunt cei pe care îi investim cu propriile speranţe neîmplinite, aşa cum au facut

generaţiile dinaintea noastră, aşa cum vor face generaţiile ce vor urma.

Copilaria este un tarâm magic. Nu stim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai

suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin. Copilaria este o lume

fermecată, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla.

Copilaria este singura etapă a vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care

plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne suparam si iertam dupa câteva momente.Pe măsură ce trec anii şi ne maturizăm, nebunia şi exuberanţa copilariei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate.

Sănătatea este unul din lucrurile esenţiale la care are dreptul un copil, deoarece sănătatea este o virtute necesară unei vieţi senine, ea permite tuturor celor care se bucură de ea îndestulare.Sănătatea este elementară deoarece fără ea, loviturile vor fi prea dureroase.Ea oferă totul fără să ceara nimic în schimb, asemeni unui cer înstelat care oferă oamenilor minunile nopţii: stelele care se reflectă în depărtări albastre, oferind luciri nepreţuite înghiţite în întunericul veşnic.

Asistenţa medicală este ceva strict necesar care trebuie oferit copiilor fără nici un fel de condiţii, deoarece de asistenţă medicală beneficiază omul, atunci aceste fiinţe lipsite de apărare de ce nu ar trebui să beneficieze?Studiile sunt cele care pun bazele unei cunoaşteri temeinice şi fac lumină acolo unde este întuneric, studiile formează o viitoare persoană de succes care va tinde spre infinit, imbraţişând cu mâinile deschise orice oportunitate.Dar oare acest drept poate să fie respectat când celelalte sunt încălcate?Cu siguranţă Nu! Nu avem voie să uitam că şi copiii sunt fiinţe umane şi aşadar drepturile omului se aplică în cazul lor, ba chiar cu condiţii speciale, care ar trebui să fie legi clare de urmat, nu doar de citit.

Copiii au drepturi depline, ei beneficiază de dreptul de a urma şcoli superioare, dar nu toţi au aceste posibilităţi din cauza împovărătoarelor probleme financiare, care bat la uşă zi de zi şi apasă cu greutate tot mai intens.Însă, un copil plin de candoare, la o vârstă fragedă care îşi doreşte să meargă şi el la şcoală ca restul copiilor nu înţelege de ce nu ar putea să o facă, chiar dacă părinţii îi spun că nu îşi permit.Sufletul lui neprihănit nu înţelege aceste nevoi şi probleme, el doreşte să fie ca restul copiiilor.

Educaţia stă la baza societăţii din ziua de azi, iar copiii la începutul vieţii lor au dreptul la o educaţie bună din partea părinţilor, fiindcă prin acest lucru ei o şă înveţe cum să se comporte pe mai departe şi o să înveţe cum să se poarte.Această educaţie din partea părinţilor este cea care formează caracterul şi defineşte personalitatea aşa că nu trebuie să aplice metode violente, deoarece copilul o să înţeleagă că violenţa este un mod de viaţă şi va crede că e ceva normal, pentru că el de asta a avut parte.

I.1.Definirea unor concepte- cheie

Protecţie socială:

- ansamblul acţiunilor întreprinse de societate pentru prevenirea,diminuarea şi înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate “riscuri sociale” care îşi pun amprenta asupra nivelului de trai şi asupra calităţii vieţii populaţiei

- orice măsură ce are menirea de a menţine venitul individului / familiei sau de a furniza un venit în cazul în care toate sursele de venit au dispărut sau când, în mod excepţional intervin cheltuieli suficient de mari care pot expune populaţia unor riscuri (de exemplu, cheltuieli

pentru creşterea copiilor sau plata îngrijirii sănătăţii)

- în unele abordări este sinonimă cu securitatea socială

- în alte abordări protecţia socială are un sens mai larg, în timp ce securitatea socială are un sens mai restrâns (fie numai schemele obligatorii, fie numai sistemele contributive, fie numai beneficiile financiare, fie numai protecţia vârstnicilor, fie numai măsurile de

reducere a sărăciei etc. )

Asistenţa socială:

-ansamblul de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi cu probleme soaciale, aflate temporar în dificultate, în criză şi deci vulnerabile. Acestea datorită unor motive personale de natură economico-financiară, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a se integra prin mijloace şi eforturi proprii în colectivitate , în limitele unui mod normal, decent de viaţă. Pentru o anumită perioadă de timp, ele nu pot duce o viaţă activă, auto-suficientă, fără un ajutor economico-material sau fără un suport fizic, moral, social din exterior. Asistenţa socială oferă celor în nevoie posibilităţi de cunoaştere şi de acces la srvicii specializate de protecţie socială, îi orientează către înţelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de protecţie socială, mobilizează comunitatea, persoanele şi grupurile în dificultate de a influenţa activ politicile sociale.

Cercetarea acţiune:

- Kurt Lewin este fondatorul recunoscut al cercetării-acţiune,căreia îi conferă, în Psychologie dinamique ( PUF, Paris,1959), statutul de ,,activitate de investigaţie orientată spre acţiune’’, urmată de reflexie şi evaluare.(V.Miftode,Tratat de asistenţă socială,vol.I, Editura Fundaţiei AXIS, Iaşi, 2003, p.389). Cercetarea acţiune poate începe printr-o observaţie participativă orientată nu atât spre descriere, constatare, verificare de ipoteze, cât spre înţelegerea faptelor şi a fenomenelor respective în globalitatea lor, pentru a putea formula măsuri de intervenţie.

Cercetarea acţiune poate fi cu adevărat eficientă numai în condiţiile participării tuturor celor implicaţi: profesionişti-cercetători, operatori de teren, subiecţi-beneficiari, actori locali, lideri responsabili.