Dreptul Penal - Ramura Autonomă de Drept

Definiţia dreptului penal

Dreptul penal se poate defini ca sistemul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea ca infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le săvârşesc.

Obiectul de reglementare al dreptului penal

1. Relaţiile de apărare socială – obiect al dreptului penal . Obiectul dreptului penal îl constituie relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc între membrii societăţii pentru respectarea de către aceştia a unor valori cum sunt persoana cu drepturile şi libertăţile sale, liniştea şi ordinea publică, însăşi societatea în întregul ei.

2. Relaţiile de represiune penală – obiect al dreptului penal . Intr-o opinie se susţine că obiectul dreptului penal îl constituie relaţiile sociale de represiune penală, relaţii ce se stabilesc după săvârşirea infracţiunii, între stat şi infractor, prin care statul are dreptul şi obligaţia să tragă la răspundere penală pe infractor, iar infractorul are obligaţia să suporte pedeapsa.

3. Relaţiile de apărare socială – represive şi de conformare – obiect al dreptului penal. O a doua opinie consideră că obiectul dreptului penal cuprinde relaţiile de apărare socială, relaţii care se nasc nu din momentul săvârşirii faptei interzise, ci din momentul intrării în vigoare a legii penale.

Principiile fundamentale ale dreptului penal

1 – Principiul legalităţii.

Este un principiu ce exprimă regula că întreaga activitate în domeniul penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta. Acest principiu este menit să constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abuzurilor şi arbitrarului din activitatea aparatului judiciar şi totodată, o garanţie că legea ce incriminează „ex novo” nu se va aplica faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare.

2 – Principiul egalităţii în faţa legii penale.

Exprimă regula că toţi membrii societăţii sunt egali în faţa legii penale care nu prevede imunităţi sau privilegii pentru anumite categorii de persoane şi nici dispoziţii care să permită inegalităţi .

3 – Principiul privind faptele prevăzute de legea penală.

Conform acestui principiu rolul dreptului penal este atât de a asigura o prevenţie generală cât şi o prevenţie specială prin aplicarea de sancţiuni penale celor care au comis deja o infracţiune.

4 – Principiul infracţiunii ca singur temei al răspunderii penale.

Conform căruia numai săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală poate să atragă răspunderea penală a acelei persoane concretizată într-o sancţiune penală.

5 – Principiul personalităţii răspunderii şi a pedepsei.

Conform căruia atât obligaţia de a avea o conduită licită cât şi sancţiunea decurgând din săvârşirea unei infracţiuni au caracter strict personal, nefiind admisă răspunderea penală în locul altei persoane.

6 – Principiul individualizării infracţiunii de drept penal.

Conform căruia stabilirea sancţiunilor de drept penal trebuie să se facă prin raportări în fiecare caz la gravitatea faptei şi la persoana infractorului, aspecte care relevă starea de pericol concret, astfel încât sancţiunea penală sa-şi poată îndeplini funcţia corectivă.

Exemplu schema:- omor- 10-20 ani

- furt - 1-12 ani

- tâlhărie - 3 - 15 ani

7 – Principiul umanismului dreptului penal.

Conform căruia la stabilirea condiţiei răspunderii penale trebuie să se ţină seama de condiţia umană iar sancţiunile aplicate să servească la transformarea şi resocializarea infractorului. Ca o consecinţă : sunt interzise tortura şi tratamentele inumane în cursul anchetei penale sau al executării sancţiunii de drept penal.

APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ŞI ÎN SPAŢIU.

Art. 3 → 16 Codul Penal trebuiesc învăţate.

Aplicarea legii penale în spaţiu.

Principii de aplicare a legii penale în spaţiu

Principiul teritorialităţii – este un principiu de bază al aplicării legii penale în spaţiu, consacrat prin dispoziţiile art. 3 Cod penal „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”.

Excepţii de la principiul teritorialităţii – sunt restrângeri ale principiului teritorialităţii şi privesc infracţiunile săvârşite de persoane care se bucură de imunitate de jurisdicţie penală precum şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teritoriul ţării.