Dreptul și Morala

Introducere

Herbert Lionel Adolphus Hart (1907-1992) a fost un filosof britanic, profesor de jurisprudenţă la Universitatea Oxford. Cele mai importante scrieri ale sale au fost: Causation in the Law (1959, with A.M. Honoré), The Concept of Law (1961), Law, Liberty and Morality (1963), Of Laws in General (1970), si Essays on Bentham.

H.L.A. Hart este perceput ca cel mai important filosof al dreptului al secolului XX, acesta in principal datorită operei sale fundamentale The Concept of Law, care a dezvoltat teoria pozitivismului legal, în cadrul teoretic al filosofiei analitice.

The Concept of Law (1961) este o analiză a relaţiei dintre drept, constrângere şi morală. Este de asemenea o încercare de a găsi răspunsul la întrebarea dacă toate legile ar trebui conceptualizate în sens de ordine constrângătoare sau de comenzi morale. Hart susţine că nu există o legatură logică necesară între lege şi constrângere, nici între lege şi morală.

El afirmă ca a clasifica toate legile ca ordine constrângătoare sau comenzi morale ar însemna o simplificare a relaţiei dintre drept, constrângere şi morala. În opinia lui Hart, o conceptualizare a legilor în acest fel, de ordine coercitive sau comenzi morale ar impune ideea falsă a uniformităţii diferitelor tipuri de legi şi a funcţiilor sociale diverse pe care dreptul le are. O astfel de conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare gresită a scopului şi funcţiilor acestuia, dar şi o întelegere deformată a conţinutului, originii şi criteriilor de clasificare a legilor.

Legile sunt reguli care interzic indivizilor să acţioneze într-un anume mod; le-ar putea impune diverse obligaţii. Legile impun pedepse asupra indivizilor care au făcut vreun rău altor indivizi. De asemenea, în această lucrare, Hart, specifică modul în care trebuie făcute contractele, dar şi felul în care documentele oficiale trebuie create. Pot specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de funcţionare al Curţilor de Judecată. Specifică modul în care noile legi sunt activate, dar şi modul în care legile vechi pot fi modificate. Pot exercita o putere coercitivă asupra indivizilor prin impunerea unor penalităţi asupra acelora care nu işi îndeplinesc datoriile şi obligaţiile. Cu toate acestea, nu toate legile pot fi considerate nişte ordine constrângătoare deoarece unele legi pot să confere unor indivizi puteri sau privilegii, fără să le impună acestora datorii sau obligaţii.

În paginile ce urmează voi vorbi despre capitolul IX – „Dreptul şi Morala”, al lucrării The Concept of Law

„Ce sunt statele fără dreptate, decat nişte bande mai mari de tâlhari”

Sf. Augustin

1. Dreptul natural şi pozitivismul juridic

Este moral să respectăm legea. Morala este o opţiune a legii? Este legea morală? Este necesar ca legea să fie morală? Este morala un criteriu de validitate al legii? Operează, oare, etica, teoriile ei despre morală, în spaţiul legii?

O primă determinare a raporturilor dintre morală şi drept este aceea a modului în care morala participă la geneza acestuia, ca fundament şi motivaţie. Morala este pentru drept instanţa care porunceşte constituirea şi afirmarea lui, factorul dinamizator al energiilor intelectuale şi politice puse în slujba promovării valorilor juridice ca valori universale. În concepţia lui Lalande, “actul moral se defineşte prin aspiraţie la universalitate, prin voinţa de a institui autoritatea unor valori universale în reporturile dintre oameni”. În această lumină morală, constituirea şi afirmarea dreptului reprezintă rezultatul efortului de voinţă al unor personalităţi morale autentice, caracterizate de “amploarea conştiinţei sociale care face să participe individul la valorile comune ale umanităţii”.

Abordarea din perspectivă morală a Filosofiei dreptului este o necesitate fundamentală, în condiţiile în care orice inventar de drepturi şi libertăţi umane este, în acelaşi timp un inventar subordonat binelui, ca valoare morală supremă. Nimic nu poate fi invocat în sfera dreptului, fără să poarte girul moralităţii. Aşa cum precizează Immanuel Kant, “legile libertăţii, spre deosebire de legile naturii se numesc morale”

În capitolul IX al lucrării sale, The Concept of Law, Hart argumentează că, deşi există numeroase şi diferite legături întâmplătoare între drept şi morală, nu există nici un fel de conexiuni conceptuale necesare între conţinutul dreptului şi cel al moralei.

Prima problemă pe care o ridică autorul este pozitivismul juridic. Potrivit acestuia, nu este obligatoriu ca legile să redea sau să corespundă anumite pretenţii ale moralităţii, chiar dacă, de fapt, ele fac acest lucru.

Potrivit lui Hart, pozitivismul juridic a fost respins din două motive. Unul este teoria clasică a dreptului natural, iar altul este mai diferit mai puţin raţionalist asupra moralei şi explică total diferit modalitaţile conexiunii dintre drept şi morală.

1.2 Teoria clasică a dreptului natural

Dreptul natural este înţeles de către partizanii săi ca fiind dreptul imuabil şi universal, decurgând din natura umană însăşi sau din voinţa şi raţiunea divină. Teoreticienii şcolii “dreptului natural” afirmă primatul absolut al acestuia asupra organizării, constituţiei şi legilor unei comunităţi sociale, asupra a ceea ce se numeşte astăzi “dreptul pozitiv”. Încă din antichitate, Cicero susţinea că “dreptul se întemeiază nu pe opinie, ci pe natura însăşi”, deci sarcina cârmuitorilor este de a aşeza dreptul natural al indivizilor (jus naturale) în cetate, constituind dreptul civil (jus civile) pe baza echităţii (aequitas).

Positivism juridic poate sa contravina unor teorii din dreptul natural, care sustin ca legile civile trebuie sa se bazeze pe legi morale, pentru ca societatea sa fie guvernata asa cum se cuvine. Teoriile din dreptul natural pot de asemenea sa sustina ca exista legi morale care sunt universale, si pot fi descoperite prin ratiune. Astfel, ele pot esua in a recunoaste diferenta dintre legile prescriptive si cele descriptive. Legile care descriu fenomene fizice/materiale sau sociale pot sa difere in forma si continut de legile care prescriu un comportament moral adecvat.