Drepturile Omului

ARGUMENT

Înscriindu-se în filozofia ,, dreptul natural şi al ginţilor” şi stând la baza teoriei “contractului social “ al lui Jean –Jacques Rousseau, conceptul drepturilor omului a fost formulat pentru prima dată în secolul al XVIII –lea, însă a fost concretizat în timpul a două mari evenimente : revoluţia burgheză din Franţa (1789) şi rebeliunea coloniilor engleze din America de Nord împotriva Marii Britanii (1776).

Astfel, Declaraţia revoluţiei franceze privind drepturile omului şi cetăţeanului din 26 august 1789, dă expresie filozofiei dreptului natural şi consacră principiul egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii, ca principiu pe care se întemeiază celelalte drepturi şi libertăţi, cum sunt:

- Dreptul la proprietate;

- Dreptul la securitate;

- Dreptul la rezistenţă faţă de opresiune;

- Libertatea de gândire, de expresie şi de manifestare;

Protecţia drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor drepturi în prevederi legale, a devenit un imperativ al comunităţii internaţionale dupa al doilea război mondial, în urma dezvăluirii atrocităţilor comise de nazişti, iar mai târziu, şi ca urmare a perpetuării practicii încălcării drepturilor omului în statele cu regimuri totalitare. Această necesitate s-a concretizat în reglementări cu caracter universal sau regional ce au urmat semnării Cartei O.N.U ( 26 iunie 1945 ). Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată şi adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocaţie universală în acest domeniu şi stabileşte o concepţie unitară a comunităţii internaţionale despre drepturile si libertăţile omului, deschizând calea spre un sistem de protecţie internaţională a drepturilor omului.

Drepturile omului reprezintă principalele condiţii care permit fiecărei persoane să-şi dezvolte şi să-şi folosească cât mai eficient calităţile : fizice ,intelectuale ,morale ,socio-afective şi spirituale. Ele decurg din inspiraţia tot mai mare a omenirii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecaruia este respectată şi protejată.

Legea fundamentală este foarte limpede atunci când enumeră drepturile şi libertăţile fundamentale, cele mai multe dintre acestea sunt adresate cetăţeanului român. Mai dificilă este cunoaşterea sistemelor de protecţie a dreptului naţional şi internaţional referitor la drepturile omului.

Prin conţinutul acestei lucrări încercăm o determinare a cadrului juridic existent în spaţiul mondial şi cu precădere în cel European referitor la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, precum şi pârghiile care acţionează pentru repararea încălcării acestor norme.

Am ales acest subiect întrucât România a fost lipsită o perioadă importantă a secolului XX de existenţa unui cadru juridic în acest domeniu.

Aşadar, prin conţinutul acestei lucrări voi încerca să prezint într-o manieră cât mai sistematizată toate sistemele de protecţie a drepturilor omului şi mecanismele de funcţionare ale acestora.

Dreptul internaţional al drepturilor omului reprezintă, în cel mai larg sens ansamblul regulilor adoptate de comun acord între state şi care vizează protecţia fiinţei umane împotriva abuzurilor şi pericolelor de orice natură, prin efortul conjugat al statelor şi organizaţiilor internaţionale.

Prin adoptarea Declaraţiei Universală a Drepturilor Omului ( DUDO) a luat naştere dreptul internaţional modern al dreptului omului.

Există un sistem universal al drepturilor omului, sistem creat în cadrul şi din iniţiativa O.N.U denumit în general “ sistemul drepturilor omului al O.N.U “ şi mai multe sisteme regionale :

- Sistemul regional European de consacrare şi protecţie a drepturilor omului în cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa ( O.S.C.E )

- Sistemul de consacrare şi protecţie a drepturilor omului la nivel regional interamerican (O.S.A )

- Sistemul de consacrare şi protecţie a drepturilor omului la nivel regional african ( O.U.A )

Capitolul I

DREPTURILE OMULUI - CREAŢIA SECOLULUI XX

1.1. SCURTĂ ABORDARE ISTORICĂ CU PRIVIRE LA DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI

Articolul I punctul 3 din Constituţia României proclamă : “ România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalitaţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”.