Drepturile Omului în Reglementări Interne și Internaționale

Introducere

Problema drepturilor omului a ocupat şi continuă să ocupe un loc proeminent în cadrul acţiunilor politice a statelor, ca şi al unor importante organisme şi reuniuni internaţionale, devenind în zilele noastre un subiect de cea mai largă circulaţie, atât în lucrări de specialitate, cât şi în dezbateri publice.

Ataşată substanţial acţiunii politice, problematica drepturilor omului este înainte de toate una socială. Dimensiunea politică a ocrotirii drepturilor omului nu este altceva decât rezultatul receptării pe plan statal şi internaţional a aspiraţiilor umane, a pasiunii factorului uman asupra politicului de a veghea ca dimensiunile inerente fiinţei umane să fie protejate prin toate mijloacele de care dispune societatea umană.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că pentru largi grupuri ale populaţiei această terminologie şi problematică continuă să rămână încă, în bună măsură, un subiect teoretic, abstract sau parţial sesizat, nefiind suficient receptată semnificaţia reală a acestor drepturi, precum şi însemnătatea lor concretă şi actuală pentru viaţa practică a cetăţenilor, pentru evoluţia statutului civic şi politic al fiinţei umane.

1. Drepturile omului în documente internaţionale

Interesul ce se manifestă faţă de acesată problemă se datorează nu numai unei anumite preocupări reale faţă de necesitatea promovării şi garantării drepturilor şi libertăţilor inerente fiinţei umane – element esenţial al asigurării progresului, bunăstării şi civilizaţiei în orice societate, al democraţiei şi statului de drept - , ci şi ca urmare a faptului că,de multe ori, prin neglijarea sau încălcarea flagrantă a acestor drepturi şi libertăţii s-au creat situaţii conflictuală de natură a pune în pericol climatul de pace, stabilitate şi securitate, astfel cum acestea, din păcate, se înregistrează în multe părţi ale lumii şi chiar pe continentul european, în zilele noastre.

Evoluţia democratică a principiilor generoase din acest domeniu nu a constituit un proces uniform şi paşnic, problematica drepturilor omuluifiind folosită, uneori, în mod arbistrar, în procesul confruntărilor ideologice şi politiceale războiului rece, care au tensionat o perioadă îndelungată relaţiile internaţionale.

Departe de a constitui o categorie abstractă de drepturi şi libertăţi conferite omului oriunde şi oricând, drepturile omului fac parte integrată din sistemul politic specific fiecărei naţiuni, care, de altfel, asigură şi condiţiile concrete, social – economice, în care acestea pot fi realizate. Nu mai puţin adevărat este faptul că, cel puţin în societatea contemporană, evoluţia drepturilor şi libertăţilor omului, strâns legată de cooperarea în acest domeniu pe plan internaţional, prin sprijinul măsurilor comune ale întregii comunităţi, este de natură să favorizeze afirmarea şi ocrotirea lor efectivă, pretutindeni în lume.

Luând ca bază principiile Cartei Naţiunilor Unite (art.1 pct.3), care au proclamat, printre obiectivele principale ale cooperării statelor membre, promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, Adunarea Generală ONU a adoptat, la 10 decembrie 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, unul dintre actele fundamentale ale Organizaţiei.