Drepturile omului și implicațiile asupra familiei contemporane

INTRODUCERE

Drepturile omului reprezinta principalele conditii care permit fiecarei persoane sa-si dezvolte si sa-si foloseasca cat mai eficient calitatile : fizice ,intelectuale ,morale ,socio-afective si spirituale. Ele decurg din inspiratia tot mai mare a omenirii la o viata in care demnitatea si valoarea fiecaruia este respectata si protejata.

Drepturile omului sunt drepturile proprii tuturor oamenilor, care îi protejează pe aceştia de eventualele abuzuri ale statului şi care sunt etern valabile, neputând fi limitate de nici un stat.La baza drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale se află demnitatea umană, dreptul la liberă dezvoltare a personalităţii, egalitatea în faţa justiţiei şi tratamentul nepreferenţial, libertatea religioasă şi de conştiinţă, libertatea de expresie, a presei, a informaţiilor şi a educaţiei, liberatea de întrunire şi asociere, libertatea circulaţiei, libertatea profesiei şi a muncii, inviolabilitatea domiciliului, garantarea proprietăţii şi a dreptului de moştenire, dreptul la azil şi petiţie, precum şi drepturi legale ca de exemplu garanţia că nimeni nu va fi arestat în mod nejustificat

Termenul de ‚drepturile omului‘ desemnează, în limbajul politic uzual, acele libertăţi inerente calităţii de fiinţă umană, pe care o comunitate trebuie să le asigure, din motive etice, prin legi. Există drepturi ‘naturale’, ‘pre-statale’, ‘înnăscute’ şi ‘inalienabile’, prin a căror respectare şi apărare se legitimează un sistem politic.

Organizaţia Naţiunilor Unite înfiinţată în 1945 şi care cuprinde practic toate statele lumii. Această organizaţie internaţională a fost creată imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial tocmai pentru a îndeplini această funcţie, pentru a se îngriji de menţinerea păcii şi de respectarea drepturilor omului.

Exista organizaţii neguvernamentale internaţionale (INGOs=International Non-Governmental Organizations). Ele sunt o reţea de persoane care se impun pentru respectarea drepturilor omului pe tot cuprinsul lumii şi care publică rapoarte despre încălcări ale acestor drepturi, rapoarte înregistrate la nivel mondial şi temute de multe guverne. Aceste ONG-uri atrag atenţia asupra actelor de încălcare a drepturilor omului. Aceasta este misiunea lor şi este extrem de importantă. Ele pot exercita presiuni asupra guvernelor, făcând publice actele de încălcare, ele nu pot însă aplica sancţiuni

Ideea drepturilor omului îşi are rădăcinile în filosofia Greciei antice şi în religie toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu. Evoluţia acestor drepturi pe parcursul istoriei poate fi împărţită în trei etape:

Rădăcinile filosofice, in filosofia grecească antică de acum mai bine de 2000 s-a dezvoltat ideea egalităţii tuturor oamenilor, ideea dreptului natural de care beneficiază toţi oamenii. La începuturile creştinătăţii, la fel şi în alte religii, această tradiţie a dreptului natural a cunoscut o dezvoltare deosebită: toţi oamenii au fost creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Aceste convingeri se află la baza drepturilor omului, chiar dacă atunci când au fost formulate nu aveau prea mult de-a face cu realitatea politică. Acestea erau mai degrabă consideraţii de ordin filosofic, cu pretenţii universaliste ce-i drept, dar care nu au reuşit să penetreze lumea politicii şi a dreptului decât odată cu debutul epocii moderne

Aplicarea principiilor în cadrul statelor naţionale, Anglia a fost una dintre primele state care au aplicat aceste principii. Încă din „Magna Charta Libertatum" din 1215, regelui i-au fost retrase anumite privilegii, „Petition of Rights" din 1628 prevedea intangibilitatea cetăţeanului, iar documentele „Habeas Corpus" din 1679 au reprezentat un moment de răscruce în ceea ce priveşte ancorarea drepturilor omului în dreptul statal mai concret. Aceste documente protejau cetăţenii de arestările abuzive: persoanele arestate trebuiau aduse în faţa unui judecător în cel mult douăzeci de zile.Aceste drepturi erau valabile şi pentru coloniile engleze, aşadar şi în Statele Unite ale Americii. Aici a fost formulat, pe timpul Războiului de Independenţă, primul catalog de drepturi ale omului din istorie, sub influenţa directă a ideilor exprimate de John Locke. Acest catalog se intitulula ,,Virginia Bill of Rights” şi a fost redactat în anul 1776. El se numără, alături de ,,Declaratia de independenta” a aceluiaş an printre cele mai importante documente din istoria drepturilor omului. În „Virginia Bill of Rights" au fost enunţate următoarele drepturi inalienabile ale omului: dreptul la viaţă, libertate şi proprietate, dreptul la liberă întrunire şi libertatea presei, dreptul la liberă migraţie şi dreptul de petiţie, dreptul la protecţie legală, dreptul de vot. În Franţa, drepturile omului au fost - pentru prima oară pe Europa continentală înregistrate în Constituţie. Revoluţia Franceză din 1789 cu sloganul său binecunoscut „liberté, égalité, fraternité" a avut consecinţe enorme. La data de 26 august 1789 a fost adoptată „Declaraţia Drepturilor”.În aceeaşi Declaraţie se găseşte şi încercarea patetică de a sublinia rezonanţa universală a drepturilor omului. Aceste drepturi ale omului trebuiau să reuşească mai întâi să fie acceptate ca drepturi fundamentale în cadrul constituţiilor naţionale, fapt care a putut fi realizat în aproape toate statele europene pe parcursul secolului al XIX-lea. Ideea filosofică despre drepturile omului a izbutit astfel să-şi găsească aplicare politică şi juridică până la jumătatea secolului XX.