Drepturile Omului - Studiu de Caz Consiliul Europei

1.DREPTURILE OMULUI-CADRU GENERAL

a) Dreptul internaţional al drepturilor omului

Noţiunea de drept internaţional al drepturilor omului sau protecţia internaţională a drepturilor omului este definită ca fiind “dreptul care se ocupă de protecţia persoanelor şi a grupurilor împotriva încălcărilor de către guverne a drepturilor garantate internaţional,precum şi promovarea acestor drepturi” .Dreptul internaţional al omului a fost creat din nevoia de a limita puterea unui stat asupra propriilor resortisanţi,în contextul în care unele state comiteau abuzuri asupra cetăţenilor,iar celelalte state nu puteau interveni in nici un fel,deci din nevoia de a crea un instrument de protecţie a individului în raport cu colectivitatea.

Dreptul internaţional al omului a apărut la sfârşitul celui de al doilea război mondial,ca răspuns al atrocităţilor comise în timpul lui Hitler.In anul 1941,preşedintele Franklin Roosevelt susţinea respectarea “celor patru libertăţi”care constau în libertatea de expresie si a cuvântului,libertatea de a se închina lui Dumnezeu în felul său,libertatea de a nu suferi de lipsuri si libertatea de a nu se teme.Tocmai această viziune a lui Roosevelt a reprezentat reperul pe care s-au sprijinit fondatorii Organizaţiei Naţiunilor Unite, al cărei scop fundamental era cooperarea internaţională în vederea respectării drepturilor omului indiferent de rasă,religie,sex sau limbă.

Carta naţiunilor unite adoptată în urma Conferinţei de la San Francisco în anul 1945 a fost primul document cu caracter universal referitor la respectarea drepturilor omului.Astfel protecţia internaţională a drepturilor omului face parte din obiectivele fundamentale a Organizaţiei Naţiunilor Unite,Cartei I se atribuie marele merit de a fi introdus drepturile omului în dreptul internaţional.

Declaraţia Universala a Drepturilor Omului,adoptată la 10 decembrie 1948de către Adunarea generala a ONU este primul document adoptat de o organizaţie la nivel internaţional care are ca subiect sfera drepturilor omului,cuprinzand două categorii de drepturi:drepturi civile şi politice şi drepturile economice,sociale şi culturale.Declaraţia a reprezentat “începutul unui proces de elaborare a unor tratate internaţionale care să constituie baza dreptului international al dreptului omului”

Declaraţia Universală a Drepturilor omului era insă destinată a fi completată de alte texte care au fost cele două Pacte adoptate de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966:Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice,Sociale şi cultural-PIDESC şi Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice-PIDCP.”Având statutul de tratat internaţional,cele două pacte creează obligaţii juridice pentru statele părţi”

b) Dreptul european al drepturilor omului

Impactul celui de-al doilea război mondial cumulat cu efectul produs de regimurile totalitare alături de necesitatea protejării sistemelor democratice din Europa Occidentală de proaspetele apărute sisteme comuniste au reprezentat factorii principali în dezvoltarea conceptului de drepturi ale omului în Europa.In august 1941 Charta Atlanticului afirma cele patru principii ale preşedintelui Roosevelt,principii preluate apoi de “Declaraţia celor 26 de naţiuni unite”.

Congresul Europei întrunit la Haga în mai 1948 proclamă următoarele principii:

“Dorim o Europă unită,în care libera circulaţie a persoanelor,ideilor şi bunurilor este restaurată.

Dorim o Cartă a Drepturilor Omului care să garanteze libertatea de gândire,intrunire şi exprimare,ca şi dreptul de a forma opoziţia politică.

Dorim o Curte de Justiţie cu sancţiuni adecvate pentru implementarea acestei Carte.

Dorim o Adunare Europeană unde forţele vii ale tuturor naţiunilor noastre să fie reprezentate.”

Toate aceste principii necesitau însă un liant care sa le aplice.In acest context Adunarea Consultativă reunită la Londra,semnează actul de naştere al Consiliului Europei la 5 mai 1949-Statutul Consiliului Europei care “oferea imaginea unei Europe a păcii,întelegerii şi cooperării” .In articolul 1 acesta prevedea că:”mentinerea si realizarea drepturilor omului erau unul dintre mijloacele pentru a îndeplini scopul Consiliului şi anume o mai mare unitate între membrii săi pentru protecţia şi realizarea idealurilor şi principiilor care formează patrimonial lor spiritual comun şi pentru facilitarea progresului economic şi social.”

Articolul 3 întăreşte toate aceste obligaţii,creând sancţiuni pentru nerespectarea lor:suspendarea dreptului de reprezentare, încetarea calităţii de membru al Consiliului.