Efectele Căsătoriei cu Privire la Relațiile Patrimoniale dintre Soți

Efectele căsătoriei cu privire la relaţiile patrimoniale dintre soţi

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Familia, ca formă specifică de comunitate umană, constituie obiectul de cercetare a numeroase ştiinţe, fiind o realitate socială prin care se realizează o comunitate de viaţă între cei ce o compun.

Familia este întemeiată pe căsătoria liber consimţită la baza căreia se află încrederea şi dragostea reciprocă dintre soţi, deplina egalitate în drepturi dintre bărbat şi femeie şi unitatea dintre interesele personale şi cele sociale. Constituind o uniune liber consimţită între bărbat şi o femeie, căsătoria are ca scop întemeierea unei familii.

Naşterea, dezvoltarea şi consolidarea raporturilor de familie constituie conţinutul căsătoriei, motivul determinant şi necesar încheierii acesteia.

Familia dă naştere la o serie de relaţii patrimoniale între membrii ei, care constituie bază materială a existenţei şi consolidării familiei, consecinţa raporturilor personale dintre ei.

Regimul matrimonial, regulile ce conduc raporturile patrimoniale dintre soţi, precum şi relaţiile dintre ei şi terţele persoane, reflectă noile principii ce stau la baza familiei şi anume egalitatea bărbatului şi a femeii precum şi creşterea şi educarea copiilor minori în bune condiţii.

Astfel, Constituţia României în articolul 4 şi articolul 16 consacră egalitatea în drepturi dintre femeie şi bărbat în toate relaţiile sociale înlăturând, în acest mod, supremaţia bărbatului şi poziţia sa juridică de veritabil „pater familias”.

Munca femeii depusă în gospodărie şi pentru creşterea şi educarea copiilor a fost ridicată la nivelul oricărei alte prestaţii considerându-se a fi o contribuţie importantă în aportul adus la consolidarea familiei.

Întrucât familia stă la baza societăţii, statul trebuie să participe în mod activ la legalizarea, normalizarea şi controlul efectiv al aspectelor umane, sociale şi patrimoniale prin determinarea de principii care, traduse în legi, să asigure buna dezvoltare a relaţiilor de familie. Apărarea drepturilor personale şi respectarea lor face ca şi în cadrul căsătoriei, principalul drept, cel de proprietate, să fie acordată o atenţie deosebită, susţinută normativ. Deoarece forma de proprietate specifică căsătoriei este proprietatea în devălmăşie, stingerea drepturilor în cauză se face prin procesul de partaj, doar prin câteva căi şi nu în orice moment, acesta fiind determinat de situaţia matrimonială a soţilor: în timpul căsătoriei şi numai pentru motive temeinice.

CAPITOLUL I

RELAŢIILE PATRIMONIALE DINTRE SOŢI

Secţiunea I

Noţiunea de regim matrimonial

Dreptul familiei a reglementat raporturile patrimoniale dintre soţi având în vedere faptul că prevederile dreptului comun cu privire la această temă nu sunt suficient dezvoltate. Astfel, regimul juridic al bunurilor soţilor sau regimul matrimonial a fost definit ca reprezentând totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile dintre soţi cu terţele persoane privind bunurile soţilor.

Dreptul comparat, în studierea acestei teme, a făcut o clasificare a regimului matrimonial după mai multe criterii. După criteriul izvorului, regimul matrimonial a fost stabilit a fi legal şi convenţional, iar după criteriul structurii au fost diferenţiate regimurile matrimoniale de comunitate, universale sau parţiale de bunuri şi de separaţie.

Ţinând cont de posibilitatea modificării lor sau nu în timpul căsătoriei, regimurile matrimoniale au fost clasificate ca fiind imutabile şi mutabile, unii autori precizând chiar existenţa regimurilor matrimoniale eclectice pe care le definesc ca fiind cele ce îmbină separaţia de bunuri în timpul căsătoriei cu principiul comunitar ce se manifestă la desfacerea lui.

Secţiunea a II-a

Regimul matrimonial în dreptul român

În dreptul român, conform regimului matrimonial, soţii au bunuri comune şi bunuri proprii fiecăruia dintre ei, dreptul familiei instituind, prin articolul 30 din Codul Familiei, regula generală în baza căreia bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt comune.

Cu titlu de excepţie, articolul 31 din Codul Familiei, enumeră limitativ categoriile de bunuri ce sunt considerate proprii fiecăruia dintre soţi. Instituind ca regulă generală comunitatea de bunuri ce are un caracter precumpănitor, legea pune accentul pe această comunitate şi nu pe separaţia de bunuri care are un caracter subsidiar.