Elementele tehnice ale asigurărilor - dreptul asigurărilor în UE

1. Elementele tehnice ale asigurărilor

În delimitarea lui Văcărel I. ,,asigurarea acțiunilor în stransă legatură cu existența unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naționale și populatiei. Existența riscurilor comune determină la rîndul ei forma comunitați de risc compusă din persoane fizice și juridice care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituții specializate în vederea constituiri fondului de asigurare”

Din punct de vedere tehnic, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizând pe principiul mutualității un numar mare de asigurați, expusi la producerea anumitor riscuri îi îndemnizează pe aceia dintre ei care suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele încasate. Spre deosebire de contractul de asigurare care capătă aspectul unui pariu sau al unui joc al hazardului, operația de asigurare, privită în complicitatea ei, devine o operație antialeatorie de luptă colectiva împotriva hazardului.

Pentru ca introducerea în domeniul asigurarilor să fie mai usoară este necesară o prezentare a elementelor tehnice ale asigurării.

1.1. Subiectii asigurării

În relatiile de asigurare iau parte directa intotdeauna asiguratul și asiguratorul, legati între ei, fie prin contract, fie în baza legii, prin obligatii reciproce, prevazute în condițiile respective de asigurare.

Asiguratorul

Asigurătorul este o persoană juridică română sau străină, societate deasigurări autorizată ori societate mutuală autorizată de Comisia deSupraveghere a Asigurărilor care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă obligaţia să plătească acestora(beneficiarilor asigurării) despăgubirea ce li se cuvine, în caz de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate, să plătească suma asigurată la survenirea unui eveniment în viaţa persoanelor asiguratesau să plătească despăgubirea pentru prejudiciul produs de asiguratunei terţe persoane, potrivit normelor de asigurare.

Asigurătorul trebuie să evalueze corect angajamentele luate faţă de asiguraţi şi săcalculeze exact nivelul rezervelor ce trebuie constituite, cu care să fie protejate interesele asiguraţilor.

Activitatea de asigurări în România poate fi exercitată numai de societăţi pe acţiuni, societăţi mutuale, filiale ale unor asigurători străini constituite ca persoane juridice române, precum şi sucursale ale societăţilor de asigurări, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorii pot investi sau fructifica în întregime sau parţial capitalul social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare sau imobiliare, cum sunt:

- acţiuni;

- obligaţiuni;

- alte titluri de participare;

- depozite bancare;

- clădiri destinate activităţii proprii sau închirierii.

Asigurătorul este obligat să şi conducă activitatea cu respectarea normelor prudenţiale specifice asigurărilor.

Asiguratul

Asiguratul poate fi oricare persoană fizică sau agent economic care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi ale naturii sau unor accidente, precum şi orice persoană fizică ce se asigură împotriva unor riscuri ce ar putea să intervină în legătură cusănătatea, integritatea corporală sau cu viaţa sa.

Pentru dobândirea calităţii de asigurat, persoanele fizice şi agenţii economici trebuie să plătească anumite prime de asigurare, înschimbul cărora se asigură bunurile împotriva anumitor riscuri sau seasigură persoana fizică în caz de accident, deces etc.

Asiguratul poate fi şi altă persoană decât aceea care a contractat asigurarea (de exemplu, tutorele încheie asigurarea pentru minori).

Contractantul

Contractantul este persoana fizică sau juridică care încheie contractul de asigurare cu

asiguratorul și se obligă să achite catre acesta din urma primele de asigurare.

Exemple de cazuri cand contractantul asigurarii este o alta persoana decat asiguratul:

- asigurările de accidente încheiate de agentul economic (contractantul) pentru transportul salariatilor (asiguratii) la și de la locul de muncă;

- în cazul asigurarilor de viata unul dintre soti este asigurat și celalalt soț contractant.