Europenizarea dreptului internațional privat - tendințe de liberalizare a dreptului internațional al familiei

1.Un nou participant : Uniunea Europeană interferenţe noi dintr-un unghi neaşteptat

În mod neaşteptat un nou participant a intrat în domeniul de reglementare al dreptului internaţional al familiei ; un participant pe un nivel supranaţional care în mod tradiţional a acţionat aproape în întregime din şi cu motive economice. Într-adevăr este cunoscut faptul că Tratatul de la Amsterdam a schimbat în anul 1997, în mod substanţial şi controversat, Tratatul Comunităţilor Europene, iar schimbările care au afectat domeniul dreptului internaţional privat sunt cunoscute ca „europenizarea dreptului internaţional privat”. Acest fenomen de europenizare a dreptului internaţional privat poate fi perceput ca un proces din care Uninunea Europeană şi-a luat puterea de a crea regulile dreptului internaţional privat prin intermediul noului articol 65 din Tratatul Comunităţilor Europene. Aceasta are în vedere dreptul procedural ( procedura de jurisdicţie pe de o parte, iar pe de altă parte procedura de recunoaştere şi de aplicare) precum şi reguli de aplicare a dreptului – într-un cuvânt toate caracteristicile dreptului internaţional privat.

Până în acest moment nu s-a crezut că se va întâmpla aceasta, mai ales în sub domeniile dreptului internaţional al familiei. Firesc că au existat confruntări cu probleme din dreptul familiei, dar autorităţile europene întotdeauna au adoptat o postură reţinută. Bineînţeles, dreptul familiei este reglementat în comunitatea europeană, însă în trecut problemele din acest domeniu aveau o natură subsidiară şi incidentală în cadrul jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene. Spre exemplu Curtea de Justiţie Europeană a dat un verdict cu privire la legitimitatea unor decizii judecătoreşti externe prin care o dată de naştere a fost rectificată, dar a dat verdicte şi în probleme cu privire la nume sau în probleme de alimentare. În cea ce priveşte terminologia din dreptul familiei sunt importante dispoziţiile Comunităţilor Europene şi directivele, tratatele de colaborare etc. CJE intervenind destul de rar în dreptul familiei statelor membre. Astfel CJE acţionează calm cu privire la dreptul internaţional al familiei al statelor membre, precum şi în cazuri cu privire la legislaţia europeana potrivit căreia membrii de familie ai salariaţilor uniunii au drept de rezidenţă sau în cazuri asemănătoare unde se aplică prevederi ale tratatelor de colaborare sau de asociere prin care se acordă avantaje sociale şi economice persoanelor implicate . Cea ce e însă îngrijorător, e promulgarea în acest domeniu a legislaţiei chiar de instituţiile europene.

Tratatul de la Amsterdam a schimbat toate aceste lucruri. Instituţiile europene vreau să se implice în mod substanţial în domeniul dreptului internaţional al familiei. Este limpede că în anii anteriori, instituţiile europene au creat planuri ambiţioase pentru unificarea dreptului internaţional al familiei sau mai bine zis uniunea europeană s-a concentrat pentru unificarea dreptului internaţional al familiei – avem astfel în vedere Planul de Acţiune de la Viena şi Programul Draft . În mod evident, Uniunea Europeană este în mare măsură răspunzătoare pentru unificarea regulilor din domeniul dreptului internaţional al familiei. Însă acest lucru nu e foarte clar şi are nevoie de unele clarificări: nu este suficient de clar dacă prin Tratatul de la Amsterdam s-a intenţionat a se interveni de la început în dreptul internaţional al familiei, ca şi sub disciplină a dreptului internaţional privat şi din care perspectivă şi unghi s-a dorit a se interveni. Spre exemplu, care este scopul, desăvârşirea libertăţii de mişcare a persoanelor sau libertate în cea ce priveşte deciziile imparţiale – şi care este relaţia dintre acestea?