Evoluția Constituțională a României

Arhivele atesta ca Romania a avut pâna acum sapte Constitutii, dar si 15 revizuiri ale acestora, de multe ori în functie de interesele clasei conducatoare, iar unii specialisti numara separat fiecare “editie” revizuita. De pilda, multi se refera la ultima dinaintea Revolutiei folosind sintagma “Constitutia din 1986”, desi aceasta este, de fapt, cea din 1965, revizuita atunci pentru a zecea oara de la intrarea sa in vigoare. Incontestabil, unele revizuiri au fost de importanta capitala, de pilda cea din 1884, care proclama independenta si Regatul, sau cea din 1974, care instituia functia de presedinte al tarii.

Chiar si înaintea constituirii Statului român unitar în Principatele Române au elaborate o serie de legi fundamentale prin care se adigura o buna functionare a statului.

Regulamentele Organice

Pacea de la Akkerman a conferit Principatelor Romane dreptul de a acea reglementari proprii de ordine interioara, iar acest drept a fost reconfirmat la Adrianopol. În urma acestor tratate se consfinteste o puternica influenta ruseasca a Principatelor. Urmarind câstigarea simpatiei popoarelor balcanice printr-o politica reformista, Curtea imperiala de la Sankt-Petersburg îsi dorea sa faca din Principatele Romane un exemplu. Din 1829 pâna în 1834 generalul Pavel Kiseleff, însarcinat cu aplicarea prevederilor Tratatului de la Adrianopol, a avut deplina libertate sa reorganizeze viata politica si economica a Principatelor. A început prin a elabora Regulamentele de organizare interna. În acest sens au fost formate câte doua comisii de boieri moldoveni si munteni care si-au desfasurat activitatea sub presedintia consulului general rus Minciaky. În elaborarea textului final s-au folosit informatiile consulilor rusi de la Iasi si Bucuresti, precum si memoriile reformiste ale boierimii din cele doua tari. Finalizate în martie 1830, Regulamentele Organice au fost trimise la Sankt-Petersburg, unde o noua comisie, rusa, le-a adus unele modificari.

Regulamentele Organice au fost introduse în Tara Romaneasca la 1 iulie 1831 si în Moldova la 1 ianuarie 1832. Fiind elaborate de boieri, Regulamentele Organice au reprezentat legiuiri conservatoare menite sa pastreze si chiar sa întareasca sistemul de privilegii existent: prin prevederile pe care le cuprindeau, boierii deveneau proprietari pe o treime din mosie iar claca era majorata; de asemenea nobilimea era scutita de la plata impozitelor si din doar din rândurile ei se puteau ale dregatori.

Totusi, cu toate criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul ca el a consacrat pentru prima oara principiul separatiei puterilor si a favorizat dezvoltarea noilor relatii economice prin înlocuirea vechiului haos fiscal cu o dare unica numita capitatie si prin instituirea bugetului.

Organizarea politica a Principatelor Române sta si ea sub semnul modernizari: prin introducerea principiului separatiei puterilor în stat puterea executiva încredintata domnului este contrabalansata de puterea legislativa a Adunarii Obstesti, iar puterea judecatoreasca este încredintata tribunalelor judetene, instantelor de apel si Înaltului Divan Domnesc. Astfel, prin Regulamentele Organice sunt puse bazele regimului parlamentar(chiar daca membrii Adunarii Ostesti sunt alesi exclusiv din rândul boierilor) prin înlocuirea arbitrarului puterii domnitorilor si introducerea unor norme si institutii moderne de organizare a statului.

Regulamentele Organice integreaza astfel proiectele anterioare de organizare a vietii statale si reprezinta„o adevarata constitutie, prima constitutie scrisa româneasca” .Totodata Regulamentele Organice au reprezentat un pas important spre Unirea Principatelor, prin organizarea aproape identica pe care o dadeau celor doua tari: „Începutul, religia, obiceiurile, si cea de un fel limba a salasluitorilor într-aceste doua Principate, precum si cele deopotriva trebuinte sunt îndestule, elementuri de o mai de aproape a lor unire, care pâna acum s-au proprit si s-au zabovit numai dupa împrejurarile întâmplatoare…Bunele dobândiri si urmarile folositoare ce ar obrazli dintr-o apropiere a acestor doua popule, nu pot fi supuse la nici o îndoiala; începuturile sar s-au asezat intr-acest Regulament prin cea de un fel cladire a temeiurilor administrative în amândoua tarile”.

Programele revolutiei din 1848

Influenta Revolutiei franceze a fost deosebit de puternica în Tarile Române, unde aspiratiile de unitate si emancipare nationala, coroborate cu marile idei ale Revolutiei franceze, s-au regasit în documentele programatice ale Revolutiei de la 1848 din Transilvania, Moldova si Tara Româneasca.

- Dorintele partidei nationale

Daca „Petitiunea-proclamatie” avea un caracter moderat cerând de teama unei interventii armate rusesti doar „sfânta pazire a Regulamentului Organic”, „Printipiile noastre pentru reformarea patriei” si "Dorintele partidei nationale" au un caracter radical. Astfel, cel din urma document, initiat de Mihail Kogalniceanu la Cernauti în august 1848, propune un adevarat program de reglementari democratice, printre care: desfiintarea rangurilor si privilegiilor personale sau acordate prin nastere, egalitatea tuturor în privinta impozitelor, desfiintarea robiei, a privilegiilor boierilor si împroprietarirea taranilor, egalitatea drepturilor civile si politice, Adunarea Obsteasca compusa din toate starile societatii, domn ales din toate starile societatii, responsabilitatea ministrilor si a tuturor functionarilor publici, libertatea individului si a domiciliului, instructiunea egala gratuita pentru toti românii, desfiintarea pedepsei cu moartea si a bataii, neamestecul domnitorilor în activitatea instantelor judecatoresti etc.

Interesant si mai putin mentionat de istoriografie, este si proiectul de constitutie redactat, tot în 1848, de Mihail Kogalniceanu. Proiectul este inspirat de acte si programe revolutionare românesti, dar si de unele constitutii occidentale(mai ales de cea belgiana ). Pe lânga proclamarea drepturilor si libertatilor cetatenesti apare si ideea suveranitatii natiunii caci numai natiunea încredinteaza exercitiul acesteia instituitilor supreme ale statului: Adunarea Obsteasca si domnul.