Evoluția Drogurilor și a Utilizării Lor

MOTTO : „Sa începem o lupta foarte dura în ceea ce priveste traficul si consumul de droguri ! Este vorba de un risc pe care nu trebuie sa-l acceptam, acela de a transforma România într-o tara unde exista trafic de droguri, într-o tara care sa fie o tara de consum de droguri.”

INTRODUCERE

Consecintele medicale, socio-economice, culturale si politice nefaste ale consumului si traficului de stupefiante potenteaza din cele mai vechi timpuri eforturile pentru stoparea acestui fenomen.

Transformarile radicale ale societatii de-a lungul istoriei sale, evolutia mijloacelor de productie si aparitia noilor tehnologii, crearea si dezvoltarea continua ale retelelor de cai de comunicatie intercontinentala, necesitând perioade de timp din ce în ce mai reduse pentru parcurgerea distantelor, au determinat extinderea „anatemei” drogurilor la nivel mondial, nici o natiune nemaiputându-se considera aparata de efectele distructive ale stupefiantelor.

Consolidarea structurilor crimei organizate, care – functionând în mod similar unei entitati economice legale, dar în domenii ale cerintei de marfuri si servicii prohibite de catre societate prin norme juridice – trebuie sa fie competitiva pentru a se autoproteja, si-a gasit expresia în acutizarea fenomenului traficului ilicit de stupefiante, în ciuda repetatelor si a tot mai deselor încercari ale comunitatii internationale de elaborare a unor strategii eficiente de lupta în vederea prevenirii si a combaterii acestui flagel.

Internationalizarea activitatilor infractionale a provocat aparitia unor noi grupari organizate care, în loc sa lupte între ele pentru impunerea dominatiei lor asupra unui anumit teritoriu, îsi unesc fortele, urmând modelul fuzionarilor care opereaza în cadrul economiei ilicite.

Contextul geopolitic si social al României, aflata la rascrucea principalelor rute de trafic de droguri între Orient si vestul Europei (pe „ruta balcanica” Turcia – Bulgaria – România – Europa Occidentala, prelungire a „caii africane’’ Egipt – Iran si Irak – Turcia; pe „ruta baltica” Letonia, Estonia si Lituania – România si Polonia – Germania; pe ‚,drumul asiatic’’ China – Rusia – Ucraina – Republica Moldova – România; pe ,,calea Americii de Sud’’ de unde vine cocaina pe cale maritima, prin Mediterana, si pe cale aeriana, prin aeroportul Otopeni), este marcat de dificultatile inerente perioadei de tranzitie prelungita între sistemul economiei de stat centralizate si crearea mecanismelor specifice economiei de piata.

Izolarea timp de multi ani, prin constrângeri politice si economice, a României, una dintre rarele zone de pe mapamond care nu prezinta în cultura ei traditionala modele de comportament care sa includa consumul de droguri, criza economica si larga deschidere a frontierelor statale ce faciliteaza tranzitul în continua crestere al persoanelor, marfurilor si serviciilor pe teritoriul statului român sunt factori ce favorizeaza traficul si consumul de stupefiante în tara noastra.

Situatia actuala a cresterii în progresie geometrica de la an la an a numarului consumatorilor si a cantitatilor de droguri confiscate tinde sa se transforme într-un fenomen social spre al carui control trebuie sa se îndrepte toate actiunile organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale specializate, precum si rezultatele cooperarii cu institutiile si organismele Uniunii Europene si ale Organizatiei Natiunilor Unite.

CAPITOLUL I

EVOLUTIA DROGURILOR SI A UTILIZARII LOR

1. Drogurile si magia

Posibilitatea limitata a întelegerii universului, ca urmare a nivelului redus de cunostinte, si dificultatile rezolvarii pragmatice a problemelor stringente legate de transformarea si stapânirea mediului ostil în care trebuia sa îsi desfasoare existenta au determinat umanitatea sa recurga la o reprezentare subiectiva a realitatii, populata imaginar de fiinte fabuloase, spirite bune si rele, forte supranaturale, întâmplari fantastice, miracole, farmece, vraji, semne prevestitoare si numere fatidice.

Fortele supranaturale invocate în cadrul ritualurilor magice de catre vraci, vrajitori si samani, care foloseau pentru aceste ceremonii substante cunoscute initial doar de ei, au permis, pe lânga transmiterea nealterata a informatiilor utile, si sacralizarea si idolatrizarea unor obiecte sau animale.

Atestata ca practica religioasa în Siberia, Asia centrala, cele doua Americi, Indonezia, Oceania si – nu în ultimul rând – în spatiul carpato–danubiano–pontic, initierea de tip samanic implica parcurgerea mai multor etape: dezintegrarea corpului, regenerarea viscerala, moartea si învierea – vazuta ca o calatorie pe tarâmul celor morti, urmata uneori de înaltarea sufletului la cer.

Experientele extatice ale samanilor necesitau gesturile rituale preparatorii ale îmbracarii costumului specific si ale cântatului la un anumit instrument, de obicei toba, si aveau ca scop patrunderea în lumea celesta a zeitatilor, cautarea si readucerea în corp a sufletului bolnavului ratacit sau capturat de demoni, precum si calauzirea spiritului celui decedat spre lumea mortilor.

Maladiile erau considerate a avea doar cauze magice: patrunderea unui agent extern (demon, vraja) în organismul ce a intrat în contact cu o zona nefasta sau care a atins un obiect impur ori de o alta structura decât cea a corpului uman, interventia destinului astral si stricarea armoniei prin actiunea fortelor „necorespondente”, care pot fi expulzate prin mijloace pur magice, cu ajutorul unor substante încarcate cu latente benigne, deci „corespondente”.