Examinarea actelor suspecte de fals prin inlăturare, adăugire sau refacere de text

CAPITOLUL I

§1. Aspecte introductive

Un înscris poate fi falsificat în întregime sau doar parțial. Înscrisul falsificat în întregime poate fi redactat în numele unei instituții, sau în numele unei persoane particulare. Înscrisurile falsificate în întregime au o anumită unitate de structură atât logică cât și grafică, care lipsește de obicei, înscrisurilor falsificate parțial.

Date fiind rolul și poziția investigațiilor tehnice criminalistice în procesul judiciar, clasificarea acestor categorii de fapte trebuie să se facă în primul rând pe baza prevederilor legii penale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 288-290 C.P., falsul în înscrisuri poate fi de natură materială sau intelectuală.

Falsul material, atât cel în înscrisuri oficiale cât și cel în înscrisuri sub semnătură privată este consecința contrafacerii scrierii ori a subscrierii ori a alterării lor în orice mod, de natură să producă efecte juridice. El poate fi săvârșit printr-o modificare fizică a înscrisului preexistent sau prin alcătuirea în totalitate sau în parte a unui înscris oficial.

Falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar ori alt salariat aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări neadevărate în înscrisul astfel întocmit.

Exceptând contrafacerile sau falsurile totale, principalele procedee de realizare a falsului în înscrisuri le reprezintă: înlăturarea sau acoperirea unui text, adăugarea de text, modificarea unui semn grafic (literă sau cifră), imitarea unui scris sau a unei semnături, deghizarea propriului scris. În falsificarea unui înscris poate fi folosită doar una dintre aceste modalități, dar pot fi întrebuințate concomitent mai multe procedee, cum ar fi, de exemplu, înlăturarea unui text, urmată de adăugarea altuia, în care s-a imitat scrisul inițial. Acestor procedee de falsificare li se pot alătura falsificarea impresiunilor de ștampile și de sigilii, cât și înlocuirea de fotografii de pe legitimații sau înscrisuri.

CAPITOLUL II

§2. Cercetarea falsului prin înlăturare de text

Înlăturarea sau ștergerea de text reprezintă o modalitate de falsificare întâlnită frecvent în practica judiciară, penală și civilă, ea realizîndu-se pe cale mecanică sau chimică, fiind deseori urmată de adăugarea altui text, fiind vorba, după cum afirmă literatura de specialitate de un „fals prin substituire”.

2.1. Înlăturarea mecanică a scrisului

Înlăturarea mecanică a scrisului se realizează prin ștergerea sau răzuirea textului cu o lamă sau cu o radieră, un ac, ori un alt obiect ascuțit și poate fi sau nu urmată de înscrierea unor noi mențiuni în locul răzuit. Din punct de vedere criminalistic, trebuie să se stabilească pentru început porțiunea de text alterată, iar apoi să se reconstituie scrisul îndepărtat.

Pentru stabilirea locului în care a acționat falsificatorul se folosește o gamă largă de metode și procedee, precum examinarea prin transparență, în lumină incidentă, în radiații ultraviolete și infraroșii, cercetarea microscopică, tratarea porțiunii suspecte cu pudre relevante de tipul celor folosite în dactiloscopie sau cu diverși solvenți.

Cele mai importante elemente care atestă falsul comis prin înlăturarea mecanică sunt :

- deteriorarea fibrelor de hârtie din stratul superior al acesteia (scămoșarea);

- subțierea hârtiei, însoțită de creșterea porozității și transparenței în locurile alterate;

- deteriorarea filigranului, desenului, liniaturii imprimate, ori a altor elemente de siguranță;

- difuzia mare a cernelii cu care s-a scris ulterior în locurile răzuite;

- apariția unor zone mate sau de altă culoare în locurile în care s-a încercat refacerea satinajului;

- alterarea traseelor grafice învecinate;

- apariția unor resturi de trasee grafice care nu au putut fi înlăturate complet;

- fluorescența mai accentuată sau de altă culoare ori nuanță a zonei alterate comparativ cu fluorescența generală a actului, etc.