Expertiza criminalistică a urmelor corpului uman

1. Consideraţii introductive

Interacţiunea om-mediu înconjurător dă naştere la cele mai diferite urme, care la nevoie, pot fi utile la stabilirea timpului sau succesiunii producerii anumitor evenimente, precum si la determinarea comportamentului uman în acest proces. Din cele mai vechi timpuri tainele acestor ”martori muţi” au fost folosite la descoperirea faptelor antisociale.

Reputatul criminalist francez, Edmond Locard, afirma: ”este imposibil pentru un răufăcător să acţioneze şi mai ales să acţioneze cu intensitatea pe care o presupune acţiunea criminală, fără să lase urme ale trecerii sale”.

Aşadar prin urmă a infracţiunii se înţelege orice modificare intervenită în condiţiile săvarşirii unei fapte penale, intre faptă şi reflectarea ei materială existand un raport de cauzalitate. Omul poate crea la fata locului urme forma si urme materie (urme biologice). Din categoria urmelor forma fac parte: urmele mainilor, urme ale picioarelor, urmele buzelor, urmele dintilor, urmele urechilor, nasului si ale altor parti ale corpului uman, urmele vocii si vorbirii, scrisului si maniera de executare a nodurilor si legaturilor.

Notiunea de urmă poate să aibă două înţelesuri. Intr-un sens mai restrans, urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in contact in mod nemijlocit. Urmele care intra in acesta categorie formeaza obiectul de studiu al traseologiei. Traseologia studiaza numai o categorie de urme acelea care se produc prin imprimarea conturului sau detaliilor unor obiecte mai dure, pe suprafata sau substanta unor obiecte mai slaba. Asfel sunt: urmele ale instrumentelor de spargere, urme ale impuscaturii, urmele de maini, picioare, dinti, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport. In sens mai larg, prin urma se intelege orice schimbare ce intervine in mediul inconjurator, ca rezultat al activitatii nemijlocite a omului, si care, sub un aspect sau altul, intereseaza cercetarea criminalistică. Prin urmare, in afara de urmele cu care se ocupa traseologia, in acesta categorie mai sunt incluse si diferite obiecte, secretii, mirosuri si diverse stari, ce prezinta utilitate la descoperirea faptelor socialmente periculoase si la identificarea persoanelor vinovate de savarsirea lor. Daca in timpul savarsirii infractiunii s-au imprimat zgomotele si dialogul dintre persoanele implicate, ne aflam in prezenta unui mijloc material de proba important, asa cum prevad dispozitiile art. 94 – 95 C. proc. civ., intrucat poarta o urma evident a savarsirii faptei, desi este o urma sonora si nu o urma de mana, de dinti sau de sange.

2. Expertiza criminalistică a urmelor lăsate de mâini

In activitatea complexa de descoperire, relevare, fixare si ridicare a urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama, inca de la inceputul cerecetarii, de modul in care s-au format aceste urme. Cum este si firesc, o urma de mana, indiferent ca este a degetelor, a palmei sau a intregii maini, se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o suprafata, fie cu un obiect oarecare. In functie de modul de formare , ele se pot prezenta astfel:

- urme de maini statice sau dinamice. Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au, bineinteles, urmele de maini statice, intrucat reusesc sa redea cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Spre deosebire de urmele statice urmele dinamice, prezentandu-se sub forma unor manjituri, pot servi in cel mai bun caz la o identificare generica.