Expertiză medico-legală pe cadavre

CAP.I. NOTIUNI GENERALE ALE MEDICINEI–LEGALE

I.1. INTRODUCERE

,,Medicina legala se aseaza langa judecatori si imparte cu ei neplacutul privilegiu de a cantarii in balanta justitiei, interesele cele mai scumpe ale cetatenilor”,afirma Roger Collard. Medicina legala, trebuie zilnic sa lumineza justitia prin intermediul medicului legist, rezolvand unui mare numar de fapte penale sau civile in care legea decide sentinta finala.

Ea s-a nascut dintr-o mare nevoie sociala, care se gaseste la granita dintre stiintele social-juridice si cele medico-biologice.

Ea reprezinta o stiinta complexa inter- si multi-disciplinara, ce presupune cunostinte limitrofe dreptului si medicinei, si care obliga la o exigenta deosebita, in interpretarea faptelor medicale necesare dreptului, exigenta bazata pe unitatea dintre competenta si cunostinta profesionala.

Preocuparea majora a acestei discipline este reprezentata de rezolvarea, cu ajutorul medicinii, a problemelor sociale legate de viata si sanatatea omului, ce vin in fata justitiei

Dezvoltarea sa s-a facut progresiv, in raport cu nevoile societatii si ale justitiei.

In acelasi timp, medicina legala trebuie sa coreleze, in mod obigatoriu, gandirea concreta medico–biologica, cazul in speta, cu gandirea abstracta, social-juridica a princiipiilor normative. Ea preia toate cuceririle stintifice din cadrul diferitelor ramuri medicale pe care le interpreteaza, avizeaza si elaboreaza dupa criterii specifice la nevoile judiciare, contribuind din plin la evolutia dreptului, prin actualizarea stiintifica a cunoastintelor medicale si adaptarea lor la cerintele justitiei.

Rolului expertizei medico-legale este foarte important in fata organelor judiciare. Ea isi aduce aportul prin constatarea leziunilor de violenta corporala, prin stabilirea filiatiei biologice pe cale genetica, prin aprecierea discernamantului unei persoane in raport cu o fapta imputabila.

Acest obiect de studiu, obliga la exigenta deosebita, bazata pe raportul dintre competenta si cunostinta profesionala, in interpretarea faptelor medicale necesare dreptului. Acest fapt, este confirmat de ponderea pe care actul medico-legal o are in rezolvarea unor probleme judiciare, cum ar fi de exemplu stabilirea raspunderii fata de o fapta antisociala, stabilirea unor infractiuni ce atenteaza la viata si sanatatea omului, aprecierea periculozitatii unor leziuni sau conduite, predicatia riscului reintegrarii unui comportament antisocial.

Exista trei preocupari majore in ceea ce priveste activitatile practicii medico–legale :

1.Expertiza medico–legala pe cadavre, ce include :

• studiul mortilor violente prin agenti mecanici, fizici, chimici si biologici

• studiul mortilor suspecte ce se refera mai frecvent la mortile subite.Acest domeniu de preocupare predominant morfologic a facut ca in trecut, medicina-legala sa fie considerata, aproape exclusiv, fiica anatomiei patologice.

Medicina legala se ocupa in mod exclusiv cu studiul mortilor violente si al mortilor suspecte, la limita dintre mortile violente si neviolente, in scopul de a oferi justitiei, solutii de incadrare si rezolvare a unor astfel de cazuri. Ea are indatorirea de a stabili cauza mortii, etiologia leziunilor, mecanismul de producere al leziunilor, descoperirea agentului vulnerant si traumatizant a agresorului.

2.Expertiza persoanei (medicina-legala clinica) include studiul violentelor sexuale, a capacitatii si potentei sexuale, a determinarii sexului, a leziunilor corporale nemortale, a simularii sau disimularii starilor morbide, bolilor traumatice.

3. Deontologia medicala si dreptul medical, aprofundeaza implicatia etico-judiciara ale actului medical si stabileste limita dintre raspunderea etica si raspunderea juridica in practica medicala.

I.2. NOTIUNI GENERALE ASUPRA IDENTIFICARII PERSOANELOR

Organele judiciare si instantele de judecata, poate cere identificarea persoanelor si a obiectelor, pentru descoperirea unor persoane disparute, a infractorilor, in identificarea persoanelor care isi ascund identitatea sau pentru probarea unor fapte penale si pentru stabilirea vinovatiei sau a paternitatii.

Medicina legale impreuna cu criminalistica formeaza, prin introducerea de metode proprii de lucru, un nou capitol al criminalisticii : biocriminalistica. Identificarea (bio)criminalistica, consta din izolarea prin metode tehnico-stiintific a unui sistem, care are legatura cu fapta incriminata dintr-un ansamblu de sisteme. Ea este constituita dintr-un complex de notiuni, reguli si metode, pe baza carora se stabileste identitatea sau neidentitatea obiectului expertizat, fiind considerate ca metoda universala de stabilirea a adevarului in procesul cunoasterii judiciare.(S.M.Potapov).

Biocriminalistica are, deci, drept misiune, studiul unor probe si al urmelor biologice (sange, sperma, saliva, fire de par, sudoare, grasime, urina), identificarea de persoane (victima sau agresor), contribuind astfel la stabilirea felului infractiunii, al imprejurarilor si al circumstantelor in care s-a produs fapta.

O alta ramura este constituita de biotraseologie, care cerceteaza si identifica urmele biologice gasite la faptei pe imbracaminte, agenti traumatici si persoane.