Extrădarea și expulzarea, instituții de drept penal și drept internațional

EXTRADAREA SI EXPULZAREA, INSTITUTII DE DREPT PENAL SI DE DREPT INTERNATIONAL

CAPITOLUL1:

NOTIUNE; ASPECTE GENERALE

1.1 DEFINITIA INSTITUTIEI EXTRADAREA; REGLEMENTARE JURIDICĂ.

Lupta contra infracţiunilor este o problemă care intereseză nu numai un stat, ci şi alte state. De multe ori, efectele infractiunii săvărşite într-un stat se răsfrâng, într-un fel sau altul şi asupra altor state.

Exită numeroase situaţii când anumiţi infractori, după ce au comis infracţiuni sau după ce au fost condamnaţi pe teritoriul unui stat, se refugiază în alt stat, căutând în acest fel, să scape de urmărire sau condamnare, ori de executarea pedepsei. Statul pe teritoriul căruia s-a refugiat infractorul va trebui ca, pe baza solicitarii adresate, să-l predea statului pe teritoriul căruia s-a comis fapta sau acelui care a fost lezat prin infracţiune, ori al carui cetăţean este făptuitorul, în vederea judecării, condamnării sau executării pedepsei, contribuind astfel la lupta comună dusă pe plan internaţional împotriva criminalităţii.

Pentru uşurarea realizării unor astfel de relaţii între state a fost creată instituţia extrădării. Extrădarea este consecinţa teritorialităţii legii penale şi se bazează pe colaborarea internaţională ce priveşte asistenţa juruidică între state.

În stiinţa dreptului penal român extradrea este definită ca fiind un act bilateral, politic şi juridic prin care statul, pe al cărui teritoriu se află un infractor străin, predă pe acesta statului unde s-a săvârşit infracţiunea ori statului ale cărei interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al cărui cetătean este, în vederea tragerii la răspundere penală ori a executării pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă.

Dreptul internaţional defineşte extrădarea ca fiind un act de asistenţă juridică interstatală, în materie penală, care urmăreste transferul unui individ urmărit sau condamnat penal, din domeniul suveranităţii judiciare a unui stat în domeniul celuilalt stat.

Sub raportul finalităţii sale, extrădarea este un act de reciprocă asistenţă juridică internaţională şi poate fi acordată numai in baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

Fiind o instituţie juridică, exrădarea are şi un pronunţat conţinut politic, întrucât ea se realizeză pe baza voinţei liber exprimate a statelor, respectându-se suveranitatea şi independenţa lor.

Din punctul de vedere al dreptului internaţional, extrădarea reprezintnă un atribut al suveranităţi statului care o acordă. Ea se realizează fie:

- pe baza unor convenţii internaţionale, de regulă prin convenţii bilaterale de asistenţă juridică, dar şi prin convenţii multilaterale, cu este cea încheiată, în 13 decembrie 1957, între statele membre ale Consiliului Europei, ori Convenţia interamericană de extrădare din 15 februarie 1982;

- pe baza de reciprocitate, în raporturile dintre două state, chiar în lipsa unor convenţii speciale în care să se menţioneze expres obligaţia de extrădare;

- în temeiul unor dispoziţii din legea internă a statului care acordă extrădarea (articolul 9, Codul penal român).