Falsul de bancnotă și în operele de artă

Cap I. Consideratii generale privind expertiza si constatarea tehnico stiintifica

1.1 Notiuni generale

Unul din principiile ce stau la baza cercetarii criminalistice este si acela potrivit caruia orice activitate ilicita se "consuma în timp si spatiu si lasa urme, ceea ce confirma teza consacrata si anume ca nu exista infractiune perfecta.

Organele de urmarire penala intra în posesia urmelor si a mijloa¬celor matinale de proba cu ocazia efectuarii diferitelor activitati de tac¬tica, criminalistica: cercetarea la fata locului, ridicarea de obiecte si în¬scrisuri, perchezitia, constatarea infractiunii flagrante etc.

Urmele si mijloacele materiale de proba nu au valoare pentru cauza atata timp cat nu au fost analizate, interpretate si valorificate pentru obti¬nerea unui maximum de date menit sa contribuie la clarificarea diferite¬lor împrejurari referitoare la conditiile în care a fost savarsita infrac¬tiunea, faptuitori etc., în scopul aflarii adevarului. Pentru valorificarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, în scopul, aratat, sunt nece¬sare cunostinte, de specialitate si mijloace tehnice adecvate, pe care organele de urmarire penala, oricat ar fi de dotate, nu le poseda.

In vederea dispunerii expertizei ori constatarii tehnico-stiintifice, organele de urmarire penala, trebuie sa procedeze la o analiza temeinica a necesitatii si utilitatii acestora spre a nu recurge la concursul specialistilor decat atunci cand pot contribui la lamurirea unor fapte sau stari de fapt care prezinta importanta pentru cauza, respectiv pentru afla¬rea adevarului. Aceasta analiza se impune întrucat multe probleme ale cauzei pot fi lamurite prin efectuarea altor activitati, cum ar fi: ascul¬tarea martorilor, învinuitilor, partilor vatamate, reconstituiri, confrun¬tari, prezentari pentru recunoastere, verificari si ridicari de înscrisuri etc.

Pentru a se asigura valorificarea stiintifica a urmelor si mijloacelor materiale de proba, prin expertize si constatari tehnico-stiintifice, or¬ganele de urmarire penala trebuie sa cunoasca si sa analizeze întregul material existent în dosarul cauzei si numai pe aceasta baza sa se pro¬nunte asupra necesitatii si utilitatii recurgerii la specialisti.

Constatarea tehnico-stiintifica se dispune atunci cand este îndepli¬nita una din urmatoarele conditii:

— exista pericolul de disparitie a unor mijloace de proba ori de schimbare a unor situatii de fapt

— este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurari ale cauzei.

Prin pericol de disparitie a unor mijloace de proba se întelege nu numai primejdia distrugerii intentionate ori neintentionate în forma sau substanta sa a unui mijloc de proba, nu numai posibilitatea înlaturarii lui din campul infractiunii si sustragerea acestuia examinarii, ci si situa¬tiile cand mijloacele de proba, subzistand în materialitatea lor, pot suferi, totusi, modificari care sa le altereze însusirile ce le individualizeaza, me¬nite sa le faca improprii cercetarii prin mijloace stiintifice adecvate.