Familia și Societatea

A.Caracteristicile fenomenului educativ

Etimologic, notiunea de educatie provine din latinescul educatio care înseamna crestere, hranire, formare.

Prin educatie se urmareste formarea unei personalitati în concordanta cu cerintele obiective ale societatii dar si ale individului. Ea se desfasoara în mod constient, intentionat si sistematic, conform unui scop stabilit în prealabil de formarea si dezvoltarea fiintei umane.

Pentru o mai buna întelegere a fenomenului enumeram caracteristicile esentiale ale acesteia:

- caracter specific uman indiferent de forma de manifestare

- caracter intentional si constient, vizând explicit actul educatiei, în cazul educatiei formale si, realizându-l implicit în cazul educatiei nonformale

- caracter social istoric, trasatura a tuturor formelor de educatie; acestea se desfasoara într-un cadru istoric dat, ca relatie complexa interumana

- procesul educational se afla într-o interactiune complexa cu: procesele psihice ale acestora asupra carora se produce si structura de personalitate a educatorului;

- caracterul prospectiv al educatiei se accentueaza în conditiile societatii actuale care se caracterizeaza prin accelerarea ritmurilor de evolutie ale vietii socio-profesionale care impun cu necesitate formarea unui tip de personalitate capabila sa rezolve problemele vietii si activitatii, cerintelor tot mai complexe carora va trebui sa le faca fata în viitor. În acest context a educa înseamna a pregati pentru viitor.

- caracterul national si universal al educatiei. Acesta rezulta din faptul ca actul educational se desfasoara în conditii social istorice specifice, într-un spatiu geografic bine delimitat, selectând si transmitând totalitatea valorilor spirituale si culturale specifice poporului respectiv; dar acesta traieste într-o strânsa corelatie cu celelalte popoare; valorile sale spirituale au esentialmente, caracter universal. Educatia ca produs are valoare atât nationala cât si universala, progresul unui grup social, în planul cunoasterii, înseamna progresul întregii umanitati.

- caracterul permanent al educatiei. De când a aparut omul pe Pamânt si pâna astazi, asupra lui s-au exercitat într-un fel sau altul influente educative. De când se naste pruncul si pâna ce adultul paseste spre apus în permanenta sunt suportate influentele educatiei într-una sau alta din formele sale sau chiar ale unor combinatii dintre acestea.

Caracteristicile enumerate mai sus fac obiectul unei tratari mai amanuntite tocmai datorita importantei sale, acestea fiind prezentate detaliat în cele ce urmeaza .

B. Caracterul istoric al educatiei

Educatia, ca orice fenomen social, are si un caracter istoric. Ea a aparut odata cu societatea, evolueaza si se schimba de la o etapa la alta în functie de schimbarile ce se produc în cadrul societatii. Educatia are un rol activ în dezvoltarea societatii. Prin functiile ei economice, culturale, de integrare sociala educatia participa la înfaptuirea istoriei, la pregatirea transformarilor social-istorice.

În conditiile orânduirii comunei primitive, educatia nu se diferentiaza ca o functie social distincta. Pregatirea tineretului pentru viata sociala se realizeaza în procesul muncii, în cadrul jocului, ritualului si ceremoniilor.

În orânduirea sclavagista educatia nu mai are aceeasi valoare pentru toti membrii societatii. Ea este monopolizata de clasa dominanta, fiind subordonata intereselor si trebuintelor ei . În toate statele de tip sclavagist educatia, desi difera sub aspectul continutului si modului de organizare, are în esenta aceleasi caracteristici. Pe de o parte copiii clasei dominante beneficiaza de o educatie organizata, în vederea pregatirii lor ca participanti la conducerea treburilor economice, militare ale statului, iar pe de alta parte, copiii de sclavi nu se bucura de nici un fel de educatie organizata.

În orânduirea feudala educatia cunoaste diferite tipuri potrivit nevoilor acestei orânduiri, celor doua clase dominante : clerul si nobilimea.

Educatia religioasa destinata în special iobagilor prin care se propovaduia frica de Dumnezeu, renuntarea la ce e lumesc, posturi, rugaciuni, pocainta si pregatirea pentru viata de apoi. Educatia clericala facuta fetelor bisericesti era o educatie complexa: intelectuala, fizica, morala. Se studia teologia, retorica, dialectica s.a.

Educatia cavalereasca, specifica nobilimii, punea accentul pe pregatirea fizica si militara. Se studiau cele sapte arte cavaleresti ( cavaleria, înotul, mânuirea lancei, a spadei, vânatoarea, jocul de dame, declamarea versurilor) . Ea era completata de educatia morala care viza dezvoltarea virtutilor cavaleresti (onoarea, fidelitatea, etc.), cu elemente de educatie intelectuala si instructie religioasa. În perioada de descompunere a orânduirii feudale datorita schimbarilor în modul de productie (aparitia manufacturilor, breslelor, a atelierelor, înflorirea comertului, a unor conceptii pregresiste) biserica îsi pierde hegeomonia. În aceste conditii apare un nou tip de educatie, cea laica, reprezentata de scolile breslelor de mestesugari si cele ale ghildelor de negustori, în care patrunde un spirit mai realist si mai practic; se introduce matematica, geografia, desenul, etc., ceea ce stabileste monopolul bisericii asupra învatamântului. Curentele de gândire Reforma si Renasterea zdruncina din temelii societatea feudala.