Familie și Căsătorie

Sectiunea I- Consideraţii generale cu privire la familie şi căsătorie

1. Familia şi rolul ei pentru societate

Sub aspect juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi si obligaţii ce izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţie) precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie.

În sens restrâns, familia este nucleul social elementar cuprinde pe soţi si descendenţii lor necăsătoriti.

În sens larg, din familie fac parte soţii si copiii lor, părinţii soţilor, precum şi alte persoane cu care aceştia se află în relaţie de rudenie. ( Codul familiei).

Privită sub alt aspect moral-creştin, familia este o instituţie de origine divină stabilită de la Creaţie. Ea este construită prin căsătorie ale cărei principale caracteristici au fost de la întemeiere, unitatea si indisolubilitatea. Fiind instituită de Dumneazeu, familia are un caracter sacru, acest caracter de sacralitate fiind pus în evidenţă prin următoarele carecteristici: iubirea desăvârşită, comuniunea, unitatea şi egalitatea membrilor acesteia.

2. Căsătoria- baza a familiei. Modul de protecţie a acesteia de către stat

Art. 1 Codul familiei:

-În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei.

Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii.

Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi.

În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale.

Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor.

Art.2

-Relaţiile de familie se bazează pe prietenie si afecţiune reciprocă între membrii ei care sunt datori sa-şi acorde unul altuia sprijin moral si material.

Căsătoria, bază a familei nu constituie numai o problemă de ordin personal, nu interesează numai pe cei doi soţi, ci şi societatea. În toate relaţiile de familie trăieşte un interes social.

Statul este direct interesat în apărarea căsătoriei şi familiei, pentru că în familie se pune baza educării copiilor într-o morală sănătoasă şi pregătirii generaţiilor viitoare.

Dar, apărarea căsătoriei nu înseamnă menţinere ei cu orice preţ. Pe această idee se fundamentează admiterea, în legislaţia noastră mai recentă ( legea 59/1993) a divorţului prin consimţâmântul ambilor soţi în condiţiile stabilite de lege.

Chiar dacă, în principiu, căsătoria se încheie pe viaţă, totuşi menţinerea ei nu trebuie făcută în orice condiţii şi cu orice preţ, deorece menţinerea ei poate da naştere unor stări conflictuale cu consecinţe negative.

„Când, prin urmare, justiţia costată că credinţa ce şi-o datoresc soţii, nemaiexistând, căsătoria a devenit o situaţie necinstită din dosul căreia se ascund relaţii ilicite, sau că legătura sufletească dintre soţi, nemaiputând exista, e înlocuită prin dispreţ, aversiune şi relaţii ostile, nu e interesul nici al copiilor, nici al familiei de a se impune menţinerea unei situaţii legale care nu mai corespunde realităţii.

Secţiunea a II-a - DESFACEREA CĂSĂTORIEI

1. Noţiunea de desfacere a căsătoriei. Elemente de distincţie faţă de încetare şi desfiinţare