Fondurile structurale ale Uniunii Europene

Proiect
9/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 41 în total
Cuvinte : 11554
Mărime: 69.45KB (arhivat)
Cost: 9 puncte

Cuprins

Capitolul I. Apariţia Uniunii Europene 3

I.1. Scurt istoric 4

I.2. Sistemul instituţional 6

Adoptarea legislaţiei europene 6

Alte instituţii ale UE 7

Capitolul II. Fondurile structurale ale Uniunii Europene 9

II.2. Programarea fondurilor structurale 13

II.2.1. Etapele procesului de programare pentru perioada 2007-2013 14

Capitolul III. Studiu de caz 14

III.1. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 19

III.2. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice 22

Obiectiv general 22

III.3. Programul Operaţional Regional 25

III.4. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 27

III.5. Programul Operaţional Sectorial de Mediu 30

III.6. Programul Operaţional Sectorial Transport 32

III.7. Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 33

III.8. Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică 35

III.9. Programul Operaţional pentru Pescuit 37

III.10. Absorbţia fondurilor structurale în România 39

Extras din document

I.1. Scurt istoric

După al Doilea Război Mondial, mișcarea integrării europene a fost văzută de mulți ca o scăpare din formele extreme de naționalism care au devastat continentul de două ori în același secol. Una din aceste încercări de a-i unii pe europeni a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului care a fost declarată drept „primul pas către o Europă federală”, pornind cu dorința de a elimina orice posibilitate de războaie viitoare între statele membre prin intermediul schimburilor intre industriile grele naționale. Membrii fondatori ai Comunității au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de Vest. Primii susținători ai Comunității au fost Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide De Gasperi și Konrad Adenauer. În 1957, șase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea anterioară din cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și creează Comunitatea Economică Europeană, înființând o uniune vamală și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice pentru cooperarea în dezvoltarea energiei nucleare. Tratatul a intrat în vigoare în 1958.

Comunitatea Economică Europeană și Euratom au fost create separat de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, deși împărțeau aceleași instanțe și Adunarea Comună. Conducerea acestor Comunități erau denumite Comisii, opusul „Înaltei Autorități”. Comunitatea Economică Europeană era condusă de Walter Hallstein iar Euratom integra sectoare de energie nucleară, pe când CEE avea să dezvolte uniunea vamală dintre membri. În anii 1960, au apărut tensiuni cu Franța care dorea limitarea puterii supranaționale. Totuși, în 1965 s-a ajuns la un acord, iar în 1967 a fost încheiat Tratatul Merger în Bruxelles. A intrat în vigoare la 1 iulie 1967 și a creat un singur set de instituții pentru cele trei comunități, care erau denumite împreună drept Comunitățile Europene, deși era cunoscută doar Comunitatea Europeană.

În 1973, Comunitățile s-au lărgit prin includerea Danemarcei (inclusiv Groenlanda, care a părăsit comunitățile în 1985), Irlandei și a Marii Britanii. Norvegia a negociat aderarea în același timp dar votanții norvegieni au respins planul de aderare într-un referendum, așa că Norvegia a rămas în afara Uniunii. În 1979 au avut loc primele alegeri democratice pentru Parlamentul European. Grecia a aderat în 1981, Portugalia și Spania în 1986. În 1985, Acordul de la Schengen a dus la spațiul fără controale vamale între cele mai multe state membre și câteva state non-membre. În 1986, steagul european a început să fie folosit de Comunități iar Actul Unic European a fost semnat. În 1990, după căderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit parte a comunității ca parte a noii Germanii unite. O dată cu extinderea către fostele state comuniste din Estul Europei, au fost convenite criteriile de la Copenhaga pentru statele candidate.

Uniunea Europeană a fost înființată formal când Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare, pe 1 noiembrie 1993, iar în 1995 Austria, Finlanda și Suedia au aderat la nou înființata UE. În 2002, bancnotele și monedele euro au înlocuit monedele naționale din 12 state membre. De atunci, Zona Euro a crescut la 17 state. În 2004, UE a avut cea mai mare extindere din istorie, când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia,Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la Uniune.

La 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria au devenit cele mai noi state membre. În același an, Slovenia a adoptat euro, urmată în 2008 de Cipru și Malta, de Slovacia în 2009 și de Estonia în 2011. În iunie 2009 au avut loc alegerile pentru Parlamentul European care au dus la continuarea mandatului de președinte al comisiei de Barosso, iar în 2009 Islanda și-a depus formal candidatura pentru aderarea la UE. În 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare și a reformat multe aspecte ale UE. Astfel, au intervenit modificări de ordin instituţional şi legislativ.

Modificări instituţionale:

- Înfiinţarea funcţiei de preşedinte al UE;

- Redimensionarea numărului membrilor Comisiei;

- Redistribuirea numărului de locuri în PE;

- Înfiinţarea funcţiei de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politici de securitate;

- Introducerea clauzei de retragere voluntară a statelor membre;

Modificări legislative:

- Implicarea parlamentelor naţionale în procedura legislativă;

- Instituirea procedurii legislative ordinare;

- Redistribuirea numărului de voturi în Consiliu;

- Introducerea dreptului de iniţiativă legislativă a cetăţenilor;

- Obligativitatea respectării drepturilor fundamentale ale omului;

- Delimitarea competenţelor comunitare.

La 9 decembrie 2011, Croația a semnat Tratatul de Aderare la UE, care s-a concretizat la 1 iulie 2013, aceasta devenind al 28-lea stat membru al UE.

I.2. Sistemul instituţional

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:

- priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European, care reuneşte liderii naţionali şi europeni

- deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă interesele cetăţenilor în cadrul Parlamentului European

- interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia Europeană, ai cărei membri sunt desemnaţi de guvernele naţionale

- guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Consiliul European stabileşte direcţiile politice generale ale UE, dar nu are puteri legislative. Este condus de un preşedinte - în prezent Herman Van Rompuy - şi îi reuneşte pe şefii de stat şi de guvern din ţările membre, alături de preşedintele Comisiei Europene, de două ori pe semestru, în cadrul unor întruniri care se desfăşoară pe parcursul mai multor zile.

Preview document

Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 1
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 2
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 3
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 4
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 5
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 6
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 7
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 8
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 9
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 10
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 11
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 12
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 13
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 14
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 15
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 16
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 17
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 18
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 19
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 20
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 21
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 22
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 23
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 24
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 25
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 26
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 27
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 28
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 29
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 30
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 31
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 32
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 33
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 34
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 35
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 36
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 37
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 38
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 39
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 40
Fondurile structurale ale Uniunii Europene - Pagina 41

Conținut arhivă zip

  • Fondurile structurale ale Uniunii Europene.docx

Alții au mai descărcat și

Construcția europeană - fondurile structurale

Constructie Europeana III – Fondurile structurale 1.Scurt istoric Este foarte dificil sa identificam diferitele etape ale constructiei europene....

Convenția de Arbitraj

2. Conditiile de fond Conditiile de fond sunt cele obisnuite oricarei conventii: consimtamânt, capacitate, obiect, cauza (art.948. C. civ. )....

Creditul ipotecar pentru investiții imobiliare

Creditul Reprezinta operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resurse (de regula, sub forma de capital) in schimbul unei promisiuni de...

Te-ar putea interesa și

Fondurile Structurale

SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FONDURILE STRUCTURALE 1. EVOLUŢIA FONDURILOR STRUCTURALE 1.1. Definiţia fondurilor structurale...

Managementul Fondurilor Structurale

Introducere Politica de dezvoltare regionala este una dintre cele mai importante politici si cele mai complexe ale Uniunii Europene,fapt ce...

Fonduri și Programe ale Uniunii Europene

2.1. FONDURILE STRUCTURALE ALE UNIUNII EUROPENE Exista 4 tipuri de Fonduri Structurale prezentate pe site-ul Parlamentului European, fiecare...

Investiția - condiția esențială a succesului în afaceri

Argumentare Am ales aceasta tema in speranta descoperirii unor noi metode de a patrunde in lumea intransigenta a afacerilor. Conditia esentiala a...

Fondurile Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene

1.1. Contextul politic şi ecomonic Politica de dezvoltare regională constituie un instrument important în cristalizarea identităţii europene. De...

Fonduri Europene Structurale

Introducere Politica de coeziune a Uniunii Europene, deşi este o politică veche de mai bine de 30 de ani, a suferit o serie de transformări în...

Caracteristici ale Fondurilor Stucturale Administrate la Nivelul UE

Cap. 1 Consideraţii generale privind Fondurile Structurale şi de Coeziune 1.1 Concept. Evoluţie Uniunea Europeană intervine pentru eliminarea...

Surse alternative de finanțare - fondurile structurale și de coeziune ale Uniunii Europene

1.Fonduri structurale și de coeziune ale Uniunii Europene Fondurile structurale şi de coeziune sunt instrumente financiare prin care Uniunea...

Ai nevoie de altceva?