Funcționarii publici

INTRODUCERE

Inceputul anilor ’20 este marcat de un sir de schimbari radicale in administratia publica. Aceste schimbari vizau in modul cel mai direct formele de administrare, dat fiind faptul ca zeci de ani ea a fost dominata de o mentalitate totalitara inacceptabila pentru Republica Moldova. Acest sistem unic de administrare nu putea functiona in virtutea faptului ca fiecarui stat ii sint caracteristice metode de gestionare a treburilor publice, care nu ar trebui sa depinda de controversele politice. Astfel, concomitent cu schimbarile de ordin politic, se resimte o tendinta noua in administratia publica, atit la nivel central, cit si local, o tendintpa de a trece la noi forme de administrare, ce a revolutionat intreaga structura administrativa in Republica Moldova. Aceasta reforma, insa, nu a putut fi implementata cu succes pina la sfirsit, din considerentul ca mentalitatea veche s-a inradacinat foarte adinc la functionarii publici, care isi indeplineau obligatiunile de serviciu numai facind favoruri diferitor grupari politice, cu scopul de a nu pierde fotoliile comode. Dar nu putem nega adevarul ca ceva totusi s-a facut. Partial administratia publica in Republica Moldova se intoarce cu fata spre modelele occidentale, preluind unele noi forme de lucru. Si in primul rind in ceea ce priveste constituirea propiului personal. Caci de ei depinde cum va demara mai departe procesul de reformare a administrarii publsice, a politicii sale. Este un element nou, pentru ca pina in prezent nu se scotea in evidenta un asa factor ca calitatea personalului. Si nici nu era un cadru legislativ bine conturat care sa reglementeze acut procesul de activitate a personalului administratiei publice. Dar odata cu adoptarea Legii serviciului public din 1995, s-a incercat acoperirea acestui gol si s-a pus baza unei noi conceptii in ceea ce priveste administratia publica.

Constitutia Fantei cuprinde principiile formale sau concrete care releva importanta fundamental acordata functiei publice.Art.4 alin 3 din Constituti Frantei stbileste ca prin lege speciala se stabilesc garantiile fundmentale acordate functionarilor civili si militari ai statului.

CAPITOLUL I

FUNCTIONARUL PUBLIC

1.1. Notiunea de functionar public

In administratia publica nu exista adevaruri universale. Functionarul public contemporan trebuie sa ia in considerare toate metodele existente pentru a corespunde cerintelor unei agentii publice moderne. In general, administratia publica reprezinta un sistem circular. Fiecare metoda are neajunsurile sale, pentru lichidarea carora sint necesare diferite metode.

In Legea serviciului public sa fixat dreptul cetateanului de a se incadra in serviciul public, indiferent de nationalitate, rasa, sex, apartenenta de partid, confesiune religioasa etc. In al doilea rind, sa determinat cercul de persoane la care se refera notiunea de "functionar public"! Aceasta este foarte important tinind cont de faptul ca in serviciul "statutul se afla si ministrul, si invatatorul, si medicul, si insotitorul de vagon de Ia calea ferata. Dar, dupa cum se stie, intre aceste grupuri de persoane exista о mare diferenta in ce priveste continutul muncii lor. De aceea in legea data se rasfringe numai asupra acelor functionari, care “ocupa functie de stat remunerata si care dispun de ranguri si grade stabilite in conformitate cu principiile prezentei legi" (art.1).

Prin urmare, astfel de specialisti, cum ar fi medicii, invatatorii, colaboratorii stiintifici nu vor fi atribuiti Ia categoria de functionar public, numindu-i pur si simplu functionari, de rind cu alte persoane angajate in organizatii nestatale. Acest lucru se argumenteaza prin faptul ca daca-i vom include in categoria de functionari publici pe toti functionarii organizatiilor de stat, se va sterge hotarul dintre activitatea gestionata de stat si cea a specialistilor din economia nationala, din sfera social-culturala, precum si dintre serviciul public si celelalte servicii existente in societate.