Furtul din locuință

Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritual traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Statul se organizeaza potrivit principiilor separatiei si echilibrului puterilor – legislative, executive si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.

Politia Romana este una dintre cele mai importante instituii ale statului in infaptuirea actului de justitie. Politia Romana face parte din Ministerul Administratiei si Internelor si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libartatilor fundamentale ale persoanei, a proprietaii private si publice, prevenirea infractiunilor si descoperirea autorilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii.

Activitatea poliţiei romane constituie serviciul public şi se realizeaza in interesul persoanei, al comunitatii si in sprijinul institutiilor statului. Aceasta se executa de catre politisti, care sunt functionari publici, cu statut special, exclusiv pe baza si in executarea legii, cu respectarea principiilor impartialitatii nediscriminarii, proportionalitatii si gradualitatii .

In indeplinirea misiunilor ce-i revin Politia Romana coopereaza cu institutiile statului si colaboreaza cu asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoane fizice si juridice .

Cadrul juridic general care reglementeaza activitatea Politiei Romane este Legea 218 din 23 aprilie 2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane, codul penal si alte legi speciale.

Noul statut al politistului adoptat prin Legea 360/2002 completeaza si detaliaza dispozitiile privind desfasurarea activitatii in munca de politie,

Poliţia Româna are urmatoarea structură organizatorică :

- Inspectoratul General al Poliţiei Române;

- Unităţi teritoriale aflate în subordinea I.G.P.R., Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti si Inspectoratele Judeţene de poliţie ;

- Instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregatirea continuă a personalului ;

- Alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii ;

Politia Municipiului Braila este unitate teritoriala a Politiei Romane aflata in subordinea Inspectoratului de Politie Judetean Braila, iar din punct de vedere organizatoric, in cadrul acesteia functioneaza urmatoarele birouri si compartimente:

1. Biroul Politiei de Ordine Publica unde isi desfasoara activitatea ofiteri si agenti de politie, care are ca principal obiect de activitate mentinerea ordinii si linistii publice actionand pe 3 schimburi. In cadrul acestui birou, functioneaza Compartimentul “Proximitate”, adevarat liant intre institutia Politiei si cetatean.

2. Biroul de Investigatii Criminale, unde isi desfasoara activitatea ofiteri si agenti de politie specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala, care au obtinut anterior avizul Procurorului general al Romaniei, avand calitatea de organe de cercetare penala, si care sunt impartiti in linii de munca:

- linia de munca “Violenta”

- linia de munca “Furturi din patrimoniu”

- linia de munca “Furturi din locuinte”

- linia de munca “Furturi din auto”

- linia de munca “Diverse”

- compartimentul “Cercetari penale”.

Pe timpul perioadei de practica, mi-am desfasurat activitatea in cadrul Biroului Investigatii Criminale, ocazie cu care am participat la desfasurarea activitatilor specifice muncii de judiciar cu precadere la linia de munca “Furturi din locuinte”, participand la”

- audierea persoanelor care au depus sesizari la sediul Politiei

- audierea de martori oculari

- activitati de cercetare la fata locului

- efectuarea de cercetari si investigatii in teren

- efectuarea de perchezitii domiciliare

- efectuarea de prezentare pentru recunoastere din grup

- reconstituiri.

INFRACTIUNEA DE FURT DIN LOCUINTA

CAPITOLUL I

REGLEMENTAREA JURIDICĂ

1.1 Conţinutul legal

Furtul a fost incriminat din cele mai îndepărtate timpuri, constituind forma cea mai tipică şi cea mai frecventă prin care se aduce atingere patrimoniului privat sau public. Indiferent de unele diferenţieri nesemnificative, furtul a fost definit întotdeauna ca luarea unui bun mobil fără consimţământul deţinătorului în scopul de a fi însuşi. În acest mod defineşte şi legiuitorul român furtul ( art. 208 alin. l C. Pen.) ca fiind luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia în scop de a-l însuşi pe nedrept.

1.2 Analiza circumstanţelor

Furtul comis prin efracţie, escaladarea sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase prezintă un caracter periculos datorită modului sau mijloacelor folosite de făptuitor.

Pentru a se putea reţine această agravantă este necesar ca făptuitorul să fi folosit efectiv în comiterea furtului ori în încercarea săvârşirii acestuia unul din modurile sau mijloacele prevăzute în art. 209 lit. i C. pen.

Prin „efracţie" se înţelege înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive ce se interpun între făptuitor şi bunul ce se urmăreşte a fi sustras ( de exemplu: ruperea, spargerea, demontarea dispozitivelor de închidere ce sunt de natură să asigure securitatea obiectelor vizate de autor).

Înlăturarea prin violenţă a dispozitivului care protejează siguranţa bunului respectiv este o condiţie sine qua non a existenţei efracţiei.

Există furt prin efracţie atunci când s-a comis spargerea geamului, a plafonului, a unui zid, prin distrugerea sau degradarea mecanismelor de închidere ori dacă făptuitorul a înlăturat plasa care acoperea fereastra de la balcon spre a ajunge la locul faptei, sau în acelaşi scop, a tras zăvorul cu care era asigurată poarta.