Furtul Simplu

CAPITOLUL I

INTRODUCERE. PRECEDENTE NORMATIVE ISTORICE

În lupta contra criminalitatii existente în orice societate, legislatiile tuturor timpurilor au incriminat si sanctionat sever infractiunile contra patrimoniului. De-a lungul timpului, datorita factorilor criminogeni specifici fiecarei orânduiri sociale, infractiunile contra patrimoniului se vor impune treptat ca o categorie autonoma în partea speciala a dreptului penal modern si contemporan.

Institutiile juridice din epoca vechiului drept românesc cuprindeau norme speciale penale consacrate infractiunilor contra patrimoniului. Dintre acestea amintim: CARTEA ROMÂNEASCA DE ÎNVATATURA, din 1646, aparuta la Iasi din porunca lui Vasile Lupu si ÎNDREPTAREA LEGII, aparuta în 1652, tiparita la Târgoviste din dispozitia lui Matei Basarab si culminând cu CODICELE PENALE aparute în timpul lui Alexandru Sturza (1826) în Moldova si a lui Barbu Stirbei (1850) în Tara Româneasca.

În epoca moderna, Codul penal din l864 cuprindea un capitol distinct intitulat „Crime si delicte contra proprietatilor” (art.306-380), cadru normativ completat apoi cu diferite legi nepenale (Codul silvic român din 1881, urmat de cel aparut în 1910).

În conditiile unificarii legislatiei Statului National Unitar România Mare, Codul penal din 1937 prevedea în Cartea a 2-a, Titlul 14, infractiunile patrimoniale sub denumirea „Crime si delicte contra patrimoniului” (art.524-573), ulterior fiind introdus în 1950 un capitol nou „Unele infractiuni contra avutului obstesc” (art.536), care ulterior au fost modificate de regimul socialist.

Odata cu redactarea Codului penal din 1968, reglementarea cuprinsa în Titlul 3 sub denumirea „Infractiuni contra avutului personal sau particular” (art.208-222) când au fost eliminate incriminarile de prisos din partea speciala a Codului penal, iar unele incriminari au fost asezate în categorii corespunzatoare obiectului lor juridic, incriminarile din partea speciala au primit redactari mai cuprinzatoare decât cele din Codul penal din 1937 (infractiunile de furt, tâlharie). Titlul 4 al acestui cod prevedea infractiuni contra avutului obstesc.

Prin Legea nr. 140/1996, adoptata de Parlamentul României s-a prevazut o reglementare noua în materia infractiunilor contra patrimoniului. Astfel, s-a modificat denumirea Titlului 3 din „Infractiuni contra avutului personal sau particular” în „Infractiuni contra patrimoniului”, iar Titlul 4 „Infractiuni contra avutului obstesc” s-a abrogat în întregime.

În prezent prin Legea nr. 294/2004 a adus noi modificari în material infractiunilor contra patrimoniului acestea fiind incluse acum în Titlul 2 “Crime si delicte contra patrimoniului”.