Fuziunea societăților comerciale - Sibif și Simec SA

1. ASPECTE GENERALE:

Reglementarea de drept comun a fuziunii societăţilor comerciale este cuprinsă în Titlul VI, Capitolul II al Legii 31/1990 privind societăţile comerciale. Actuala reglementare, după o evoluţie marcată de de numeroase modificări, este inspirată din prevederile Directivelor Consiliului nr. 78/855/CEE din 9 octombrie 1978 privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (A Treia Directivă).

Fuziunea persoanei juridice, astfel cum este ea reglementată în dreptul civil, este realizabilă pe două căi: prin contopire sau prin absorbţie. Contopirea constă în reunirea a două sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa, pentru constituirea unei societăţi comerciale noi. Absorbţia constă în aceea că o societate comercială înglobează una sau mai multe societăţi comerciale, cu consecinţa că societăţile absorbite îşi înceteaza existenţa . De remarcat că operaţiunea juridică a fuziunii priveşte numai societăţile comerciale. În consecinţă, la o atare operaţiune nu pot participa sucursalele unei societăţi comerciale sau un comerciant individual (persoană fizică) .

Definiţia fuziunii

Actualele forme în care se poate realiza fuziunea societăţilor comerciale sunt reglementate de art. 238 alin (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, care defineşte fuziunea ca fiind operaţiunea prin care:

a) Una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fară a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţilor absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, a unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel reprezentate, sau

b) Mai multe societăţi sunt dizolvate făra a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către actionarii lor de acţiuni la societatea nou constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximul 10% din valoarea nominală a acţiunilor repartizate.

În linii mari, cele două forme ale fuziunii descriese mai sus se suprapun conceptelor de fuziune prin absorbţie (lit. a de mai sus) şi fuziune prin contopire (lit. b de mai sus).

Forma juridică a societăţilor implicate

Fuziunea se pot produce între societăţi comerciale care îmbracă forme juridice diferite; astfel, o societate pe acţiuni poate fuziona cu o societate în nume colectiv. Desigur că asemenea fuziuni care implică un "metisaj" al formelor juridice, creează o serie de complicaţii procedural şi substanţiale.

Potrivit alin.(4) al art. 238, societăţile comerciale care sunt dizolvate din diverse motive dar care nu sunt încă lichidate, au dreptul de a realiza operaţiuni de fuziune doar până la momentul începerii distribuirii de active ale societăţii către asociaţi, de către lichidatori.

1.1. Efectele fuziunii

Efectele sau consecinţele fuziunii sunt exprimate de lege într-o formă concisă, dar examinarea lor permite conturarea şi enunţarea unor reguli mai precise privind producerea acestora. Aceste reguli privesc transferul activelor şi pasivelor între societăţile participante, dobândirea calităţii de asociat şi încetarea existenţei unor dintre aceste societăţi.

A) Pe data fuziunii se produce transferul, de către societatea absorbantă al activelor şi pasivelor societăţii absorbite (art. 250 alin.(1) lit. a) Legea contabilităţii nr. 82/1991).

Particularizând această consecinţă, după diferite forme ale fuziunii rezultă că acest transfer se produce după cum urmează:

- La fuziunea prin absorbţie se produce transferul către societatea absorbantă a tuturor activelor si pasivelor societăţii absorbite ;

- La fuziunea prin constituirea unei noi societăţi (prin contopire) se produce transferul către societatea nou înfiinţată a tuturor activelor şi pasivelor societăţilor contopite, care îşi încetează existenţa;

Ca o consecinţă a acestui transfer, societăţile absorbante devin proprietarele ale activelor, îşi măresc patrimoniul şi, în consecinţă trebuie să-şi majoreze şi capitalul social; această consecinţă nu este reglementată expres de Legea contabilităţii nr. 82/1991, dar transpare ca o condiţie obligatorie pentru emiterea de noi părţi sociale sau acţiuni care să fie distribuite asociaţilor societăţii absorbite.

Acest efect al transferului patrimonial se produce, ope legis şi simultan, atât în raporturile dintre societăţile implicate în fuziune, cât şi în raporturile dintre acestea şi terţi; cu alte cuvinte, pe data fuziunii, se produce o subrogare de drept a societăţilor beneficiare ale fuziunii în poziţia de debitor sau creditor al terţilor pe care o deţineau societăţile care îşi încetează existenţa. Transferul patrimonial de active şi pasive producându-se ipso iure, nu necesită alte formalităţi; totuşi, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, având în vedere regimul circulaţiilor trebuie să se îndeplinească formalităţile de publicitate legală. Regulile şi condiţiile în care se face repartiţia sau distribuţia activelor şi pasivelor între societăţile beneficiare ale fuziunii sunt cele stabilite în proiectul de fuziune, aprobat de societăţile participante şi dat publicităţii.

B) Acţionarii sau asociaţii societăţii absorbite devin acţionari, respectiv asociaţi ai societăţii absorbante, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune (art. 250 alin. (1) lit. b) Legea contabilităţii nr. 82/1991).

Toţi asociaţii sau acţionarii societăţilor absorbite devin asociaţi ai societăţii absorbante; dacă unul dintre aceştia deţine numai o acţiune sau parte socială şi raportul de schimb menţionat la art. 241 lit. e) Legea contabilităţii nr. 82/1991 nu i se permite să repartizeze acestuia cel puţin o acţiune sau parte socială la societatea absorbantă, această situaţie va fi regularizată prin eventualele plăţi în numerar stabilite în proiectul de fuziune.

C) Societatea absorbită încetează să existe (art. 250 alin. (1) lit. b Legea contabilităţii nr. 82/1991).

Este consecinţa firească a desăvârşirii operaţiunii de fuziune. Desigur că efectul nu este restrâns numai la societatea absorbită, el fiind la fel de cert şi pentru societăţile care funcţionează pentru a da naştere unei noi societăţi (fuziunea prin contopire.

Toate societăţile implicate în fuziune şi care îşi încetează existenţa în urma acestei operaţiuni, se rezolvă fără lichidare şi se radiază din registrul comerţului pe data producerii consecinţelor fuziunii, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 249 Legea contabilităţii nr. 82/1991.