Garantiile de Executare ale Contractului de Credit Bancar

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Garantiile de Executare ale Contractului de Credit Bancar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 100 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dan Grosu Saguna

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Titlul I – REPERE ISTORICE PRIVIND ACTIVITATEA BANCARA 5
Capitolul 1 - Activitatea bancara. Primele milenii 5
Sectiunea 1 - Perioada antica 5
Sectiunea 2 - Secolele I-XVII 6
Sectiunea 3 - Secolele XVII-XVIII 7
Sectiunea 4 - Perioada moderna 8
Capitolul 2 - Istoricul activitatii bancare pe teritoriul românesc 9
Titlul II – CONTRACTUL DE CREDIT BANCAR. PREZENTARE 12
Capitolul 1 - Consideratii generale 12
Capitolul 2 - Definitia si caracteristicile contractului de credit bancar. Clasificare 14
Capitolul 3 – Evaluarea garantiilor 16
Capitolul 4 - Riscurile activitatii bancare 17
Capitolul 4 –Administrarea riscurilor activitatii bancare 17
Titlul III - GARANTIILE DE EXECUTARE ALE CONTRACTULUI DE CREDIT BANCAR. PREZENTARE 17
Capitolul 1 - Consideratii introductive privind garantiile de executare ale contractului de credit bancar 18
Capitolul 2 - Notiunea de garantie de executare a obligatiilor 19
Capitolul 3 - Clasificarea garantiilor 19
Capitolul 4 - Functiile garantiilor 20
Titlul IV - GARANTIILE DE EXECUTARE ALE CONTRACTULUI DE CREDIT BANCAR 21
Capitolul 1 - Garantiile reale 22
Sectiunea 1 - Garantiile reale mobiliare 23
Subsectiunea 1- Reglementare 23
Subsectiunea 2 - Notiune, caractere juridice, forma 23
Subsectiunea 3 - Obiectul garantiei reale mobiliare 23
Subsectiunea 4 - Continutul garantiilor reale mobiliare 24
Subsectiunea 5 -Efectele contractului de garantie reala mobiliara 26
Subsectiunea 6 -Încetarea contractului de garantie reala mobiliara 29
Subsectiunea 7 - Publicitatea garantiilor reale mobiliare 37
§1 Publicitatea prin înscriere în arhiva 41
§1.2 Caracteristicile publicitatii prin înscriere în arhiva 42
§1.2 Reguli generale cu privire la înscrierea în arhiva 43
§1.3 Avizul de garantie 44 44
§ 1.4 Exceptiile de la regula publicitatii prin înscriere în arhiva 44
§ 1.4.1 Publicitatea prin posesie 44
§ 1.4.2 Publicitatea prin înregistrare în registre speciale 46
Subsectiunea 8 -Transferul garantiei 46
Subsectiunea 9 - Cesiunea de rang 48
Subsectiunea 10 – Efectele cesiunii de garantie 49
Subsectiunea 11 – Opozabilitatea cesiunii de garantie 50
Sectiunea 2 - Ipoteca 51
Subsectiunea 1 - Precizari prealabile 53
Subsectiunea 2 - Definitie si caractere juridice 54
Subsectiunea 3 - Conditii de valabilitate 54
Subsectiunea 4 - Forma contractului de ipoteca 55
Subsectiunea 5 - Publicitatea contractului de ipoteca 57
Subsectiunea 6 - Efectele inscriptiei ipotecare 60
Subsectiunea 7 - Efectele contractului de ipoteca 61
Subsectiunea 8 - Stingerea ipotecii 62
Capitolul 2 - Garantiile personale 62
Sectiunea 1 - Cautiunea bancara 65
Subsectiunea 1 - Notiune si caractere specifice 66
Subsectiunea 2 - Constituirea, continutul si forma contractului de cautiune bancara 66
Subsectiunea 3 - Tipologia contractului de cautiune bancara 66
Subsectiunea 4 - Efectele contractului de cautiune bancara 66
Subsectiunea 5 - Încetarea contractului de cautiune bancara 68
Sectiunea 2 - Contractul de garantie bancara autonoma 68
Subsectiunea 1 - Notiune si caractere juridice 72
Subsectiunea 2 – Tipologie 72
Subsectiunea 3 - Partile contractului de garantie bancara autonoma 72
Subsectiunea 4 - Continutul contractului de garantie bancara autonoma 73
Subsectiunea 5 - Mecanismul de emitere al contractului de garantie bancara autonoma 73
Subsectiunea 6 - Executarea contractului de garantie bancara autonoma 74
Subsectiunea 7 - Efectele contractului de garantie bancara autonoma 75
Subsectiunea 8 - Alte instrumente de garantare speciale în uzantele comerciale 75
Sectiunea 3 – Avalul 76
Subsectiunea 1 - Aspecte generale 78
Subsectiunea 2 – Notiune 79
Subsectiunea 3 - Natura juridica 79
Subsectiunea 4 - Conditiile de valabilitate ale avalului 80
Subsectiunea 5 - Efectele avalului 81
Subsectiunea 6 - Mentiuni speciale privind emiterea si avalizarea biletelor la ordin emise de institutiile public 82
Titlul IV - CONCLUZII 84
Bibliografie 86
Tratate 88
Lucrari de specialitate 91
Articole 91
Jurisprudenta 91
Adrese web 92
Legislatie 94
94
95

Extras din document

TITLUL I - REPERE ISTORICE PRIVIND ACTIVITATEA BANCARA

Capitolul 1- Activitatea bancara. Primele milenii

Sectiunea 1- Perioada antica

Comertul de banca exista din cele mai vechi timpuri. Cercetarile istorice nu au relevat însa un reper exact în timp si nici nu au clarificat locul unde acesta a aparut pentru prima data.. Dupa unii autori, primii bancheri s-au ocupat de schimbul de bani în vremea când circulau monezi metalice de multiple valori si proveniente. Alte opinii sustin ca aparitia bancilor ar fi legata de preocuparea concentrarii sub forma de depuneri a disponibilitatilor banesti ale unor persoane si a acordarii acestora cu titlu de împrumut. De asemenea unii autori au în vedere perioada în care cei ce depuneau bani au avut posibilitatea sa efectueze plati prin simple dispozitii de virare a sumelor din conturile lor în cele ale beneficiarilor.

Majoritatea autorilor apreciaza ca functionarea primelor organisme de tip bancar care au la baza norme emise de stat au aparut în Babilon, cu aproximativ patru milenii în urma.

Indicii despre existenta unor bancheri ca si despre operatiuni si documente bancare s-au descoperit la: asirieni, chaldeeni, chinezi, egipteni, evrei, greci si romani.

Primele operatiuni de tip bancar ce au fost derulate sunt: schimbul de monede, împrumutul, depozitul si viramentele.

Templele, nu doar lacase de cult în antichitate ci si locuri unde erau adapostite bogatiile, veritabile tezaure bancare, au favorizat nasterea împrumutului de consumatie, prin împrumutarea tocmai a acestor bogatii. Acesta constituia un mod de pastrare a bunurilor perisabile dar ducea si la obtinerea unui anumit profit de catre preoti. Astfel cei mai puternici bancheri ai acestei perioade au fost preotii egipteni, greci si evrei. Aceste temple de rugaciune devin mai târziu chiar monetarii si case de schimb, de împrumuturi si viramente. Drept dovada a acestui fapt stau tablele de contabilitate – pictograme reprezentând imaginea stilizata a obiectului pe care îl simbolizau – descoperite sub ruinele templului Uruk din Mesopotamia.

Practicarea împrumutului cu dobânda se realiza de catre negustori si de proprietarii de terenuri, a caror activitate era strict tinuta sub observatie de autoritati pentru a evita conflictele sociale între saraci si bogati. Astfel Codul lui Hammurabi, suveran al Regatului vechi Babilonian (1728-1686 î.Hr), cuprindea reguli precise cu privire la primirea si acordarea împrumuturilor, nivelul dobânzilor, constituirea de garantii, folosirea înscrisurilor doveditoare, depunerea în depozit, urmarirea de bunuri. Codul lui Hamurabbi, descoperit în 1901 la Susa si expus astazi la Muzeul Luvru, reprezinta unul dintre primele izvoare scrise ale dreptului bancar.

Împrumutul cu dobânda fara chitanta se practica la chaldeeni din anul 700 î.Hr iar bancherii chaldeeni acordau împrumuturi si efectuau plati în numerar din anul 2000 î.Hr. Din aceeasi perioada exista indicii cu privire la utilizarea de catre chinezi a unor forme similare cecului si a unor bilete de banca.

Momente reprezentative ale acestei perioade se plaseaza mai ales în jurul Romei si Greciei antice.

Secolul VI i.e.n a însemnat pentru polisurile comerciale grecesti un moment de ampla înflorire economica determinata de intensificarea schimburilor. Emiterea de moneda proprie în fiecare oras comercial si în fiecare sanctuar a încurajat activitatea economica a unor categorii sociale mai înstarite. Una dintre cele mai active astfel de categorii o reprezinta zarafii. Activitatea lor se desfasura la o masa denumita trapeza, în Agora sau în piete, de unde si denumirea ulterioara a acestora de trapeziti. Dobânzile la împrumuturile acordate de trapezii din Atena variau între 15%-30%, iar pentru împrumuturile bancare acestea erau mai mari. La acel moment dobânda nu era reglementata.

Este de remarcat derularea unor operatiuni de atragere de depozite în templele din Delphi, Olimp si Ephesus, depozite care desi nu erau purtatoare de dobânzi, sau grevate de comisioane erau utilizate de catre preoti pentru acordarea unor împrumuturi cu dobânda.

Fenomenul împrumuturilor cu dobânda este criticat, acest fapt fiind consemnat si de Aristotel în „Politica”.

Pe fondul cuceririlor romane schimburile economice au capatat anvergura, încurajându-se si activitatea bancara. Au aparut astfel dupa modelul grecesc bancheri privati si banci publice (mensae). În plus operatiuni de tip bancar mai desfasurau si negociatores care însoteau armatele romane în cautare de afaceri. Ei efectuau operatiuni de schimb si acordau împrumuturi pe termen scurt.

Activitatea acestora se desfasura în special în jurul Forumului, în mici birouri închiriate de stat - tabernae. Primii bancherii romani au fost argentarii, numularii si feneratores. Acestia desfasurau patru operatiuni principale: schimbul monetar, luarea în depozit a unor sume de bani, împrumuturi si viramente. Bancherii romani, în special cei ce se ocupau de schimbul de monede, fixau si afisau pentru toate provinciile, într-o cota unica, pretul oficial al schimbului (cursul), la Templul lui Castor. Acest curs era cunoscut sub denumirea de Collybus.

Depozitele primite de romani puteau îmbraca una dintre urmatoarele forme: depozite ordinare (erau închise si sigilate si trebuiau returnate în exact aceleasi conditii, pentru ele platindu-se o taxa de pastrare), depozite neregulate (constau în monede sau metale pretioase si daca pentru ele se primea dobânda dadeau nastere unei creditari speciale), consemnarile sau depozitele litigioase (aveau un caracter provizoriu pâna la transarea diferendului dintre debitor si creditor).

Viramentele efectuate de bancherii romani se realizau între titularii conturilor deschise în registrele lor si purtau denumirea de operatiuni de delegatie.

Este de retinut faptul ca operatiunile de tip bancar derulate în aceasta perioada, precum si persoanele ce le desfasurau - bancherii, nu au sensul cunoscut de acceptiunea

Fisiere in arhiva (1):

  • Garantiile de Executare ale Contractului de Credit Bancar.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE DREPT