Grevă - dreptul muncii

Constituţia României prevede în articolul 40, pentru salariaţi, dreptul la grevă, acesta fiind şi un principiu fundamental al dreptului muncii.

Noţiunea de grevă este reglementată atât de prevederile Codului muncii cât şi de legea cadru pentru soluţionarea conflictelor de muncă. În accepţiunea art. 40 din lege, greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate şi poate fi declarată pe durata desfăşurării conflictelor de interese, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

Definiţia codului este mai simplă, înţelegând prin grevă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi. Art. 250 şi 251 din cod prevăd că salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale iar participarea salariaţilor la grevă este liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.

Clasificarea grevelor se face după mai multe criterii, aşa cum pot fi desprinse din legea nr. 168/1999 şi cum au fost reţinute în literatura de specialitate:

 după criteriul participării salariaţilor, greve pot fi

1. totale, la care aderă toţi salariaţii

2. parţiale, la care aderă salariaţii anumitor secţii

 după criteriul duratei

1. nelimitată în timp (până la soluţionarea revendicărilor)

2. limitată în timp (declarate pe o anumită perioadă)

 după criteriul modului de organizare

1. greva de avertisment, având o durată mai mare de 2 ore dacă se face cu încetarea lucrului şi trebuie să preceadă cu 5 zile greva propriu-zisă

2. grevele organizate, de regulă de sindicate

3. grevele spontane, declarate fără intervenţia sindicatelor

 după criteriul finalităţii

1. greve profesionale, au ca scop îmbunătăţirea salarizării şi condiţiilor de muncă

2. grevele de solidaritate, pentru a susţine revendicările formulate de salariaţii din alte unităţi

3. greve politice, art. 49 din legea nr. 168/1999 interzice aceste greve şi prin urmare au un caracter ilicit

 după criteriul legalităţii

1. greve licite

2. greve ilicite

 alte tipuri de grevă

1. greve prin surprindere, desfăşurate fără preaviz

2. greve sughiţ, constau în abţinerea de la muncă, fracţionată în timp şi pe durată scurtă

3. greve în carouri, au loc atunci când greva se desfăşoară succesiv, pe categorii de salariaţi

4. greve perlate, au loc atunci când greviştii reduc eficienţa muncii prin operaţii de muncă executate într-un ritm lent

5. greve de zel, când sunt executate minuţios toate formalităţile administrative cerute, mai ales în serviciile publice

6. greve tromboză, când greva intervine într-un loc strategic al unităţii, paralizându-I activitate.

Potrivit art. 43 din lege, grevele pot fi de avertisment, propriu-zise si de solidaritate. Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, daca se face cu incetarea lucrului, si trebuie, in toate cazurile, sa preceada cu cel putin 5 zile greva propriu-zisa.

Greva de solidaritate poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariatii din alte unitati.Hotararea de a declara greva de solidaritate poate fi luata de catre organizatiile sindicale reprezentative afiliate la aceeasi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator. Greva de solidaritate nu poate avea o durata mai mare de o zi si trebuie anuntata in scris conducerii unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de data incetarii lucrului.

În Pactul Internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale este proclamat, în art.8, dreptul sindical şi dreptul la grevă, cu precizarea că acesta trebuie exercitat conform legilor din fiecare ţară.

Carta socială europeană, revizuită, consideră dreptul la grevă un mijloc de asigurare a negocierii colective şi afirmă dreptul muncitorilor şi întreprinzătorilor la acţiuni colective în caz de conflicte de interese, inclusiv dreptul la grevă, sub rezerva obligaţiilor ce pot rezulta din convenţiile colective în vigoare.

Nici o convenţie sau recomandare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii nu se referă exclusiv şi nici expres la dreptul la grevă. Dar, în mod justificat, se poate susţine că negocierea colectivă reglementată prin Convenţia O.I.M. nr. 87 (1948) încorporează intrinsec şi logic dreptul la grevă. În ultimă instanţă, greva constituie, la scară colectivă, o aplicare a excepţiei neexecutării obligaţiilor contractuale- excepţie tipică în contractele de drept privat.

Conform art. 251 alin.2 din Codul Muncii, participarea salariaţilor la grevă este liberă. Potrivit legii, nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe. Participarea la grevă sau la organizarea ei, cu respectarea condiţiilor legale, nu reprezintă o încalcare a obligaţiilor de serviciu ( art. 54 alin.1 din legea 168/1999).

Greva nu trebuie confundată cu conflictul de muncă (ea reprezintă numai o modalitate de presiune utilizată în cursul unui conflict). Noţiunea de grevă poate fi analizată atât în sens juridic cât şi în sens sociologic.

Noţiunea de grevă în sens juridic, desemnează încetarea totală sau parţială a muncii de către salariaţi în scopul obţinerii unor revendicări economice şi sociale legate de condiţiile de muncă şi de plată a muncii, de securitate socială.

Noţiunea sociologică de grevă este mult mai largă decât cea juridică care se referă strict la persoanele aflate sub incidenţa legislaţiei muncii. În sens sociologic, greva reprezintă orice mişcare revendicativă prin care un grup profesional determinat încearcă prin încetarea lucrului, să impună anumite soluţii sau să înceteze anumite decizii pe care grupul le contestă.

Conform art. 41 din legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinta conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte. Înainte de declanşarea grevei medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.