Cuprins
- ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ 4
- DECIZIA ADMINISTRATIVĂ 5
- CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CONTROLUL 8
- MISIUNILE ȘI IMPORTANȚA FORMELOR DE CONTROL 9
- MODALITĂȚI DE CONTROL 13
- FORMELE DE CONTROL 19
- CONTROLUL DE STAT 20
- CONTROLUL POLITIC EXERCITAT DE CĂTRE PARLAMENT 20
- CONTROLUL ADMINISTRATIV 23
- Cntrolul intern 24
- Controlul administrativ intern 24
- Controlul extern 25
- Controlul ierarhic 26
- Controlul realizat de către Departamentul de Control al Guvernului 27
- Controlul de tutelă administrativă 28
- Controlul administrativ specializat 29
- CONTROLUL JUDECĂTORESC 30
- CONTROLUL NESTATAL 31
- CONTROLUL SOCIAL 31
- STUDIU DE CAZ 32
- MODALITĂȚI ȘI EXEMPLE PRIN CARE SE APLICA FORMELE DE CONTROL ÎN PROCESUL DECIZIONAL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA 32
- EXEMPLUL 1: CONTROL EXTERN - CONTROL SPECIALIZAT 32
- EXEMPLUL 2: CONTROLUL LEGISLATIV/ CONTROLUL POLITIC - 33
- EXEMPLUL 3 – CONTROLUL CETĂȚENILOR ASUPRA ADMINISTRAȚIEI 34
- EXEMPLUL 4 - CONTROLUL ADMINISTRATIV INTERN 35
- CONCLUZII 37
- BIBLIOGRAFIE 38
Extras din proiect
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
Administraţia publică, parte a puterii executive, asigură executarea legilor şi în general are menirea de a satisface nevoile de interes general, de aceea apare ca purtătoare a puterii publice ceea ce nu o absolvă de obligaţia de a respecta dreptul ci dimpotrivă întreaga sa activitate este subordonată principiului legalităţii. Aşadar, Administraţia este cea care exercită puterea publică în condiţiile strictei respectări a prevederilor Constituţionale,, legale şi regulamentare ce stabilesc limitele şi cadrul general juridic de exercitare a competenţelor specifice fiecărei autorităţi administrative.
Pentru a-și putea îndeplini misiunile Administrația dispune de mijloace care pe de o parte o feresc de de anumite ”agresiuni”, iar pe de altă parte dispune de anumite prerogative. Astfel este știut faptul că Administrația scapă în mare măsură controlului judecătororului judiciar care soluționează litigiile dintre particulari și se supune doar controlului judecătoresc exercitat prin contenciosul administrativ chiar mai mult, atunci când o autoritate publică ar fi condamnată ea nu poate fi supusă căilor de executare silită specifice dreptului privat. Aceste imunități facilitează intervențiile puterii publice.
Prin intermediul actelor juridice unilaterale, Administrația poate lua decizii care sunt impuse celor administrați chiar și împotriva voinței lor, iar o măsură luată de Administrație chiar dacă este contestată în instanță continuă să se exectute provizoriu (temporar) și nu poate fi suspendată decât în condiții speciale. În anumite cazuri expres prevăzute de lege Administrația are dreptul sa utilizeze forța publică pentru a asigura aplicarea voinței lor procedând la executarea silită sau cum se mai numește executarea din oficiu. În realitate, puterea publică nu este absolută și este sever limitată de rigorile normelor juridice cărora administrația trebuie să se supună și care formează ceea ce numim ansamblul ordinii juridice.
Așadar oricât de mare ar fi puterea unei Autorități Administrative ea este subordonată dreptului, tuturor actelor normative, a legilor în sens larg nu numai a celor adoptate de Parlament ci chiar și a regulilor stabilite prin norme daoptate de ea însăși. Obligația Administrației de a acționa conform diferitelor norme ce compun ordinea juridică semnifică ceea ce în doctrină se numește principiul juridicității și care s-ar deosebi oarecum de principiul legalității, în situația în care prin aceasta din urma s-ar întelege doar respectarrea legii propriu-zise, deci a normelor juridice adoptate de Parlament. Necesitatea subordonării Administrației ordinii juridice derivă din obligația legală a acesteia de a asigura protecția drepturilor și libertăților publice.
DECIZIA ADMINISTRATIVĂ
În managementul instituțiilor și serviciilor publice decizia reprezintă un act social deliberat al unui conducător sau al unui grup, prin care se stabilesc scopul și obiectivele unei acțiuni, direcțiile și modalitățile de realizare a acesteia, toate determinate în funcție de o anumită necesitate, pe baza unui proces de informare, reflecție, cunosștere și evaluare a mijloacelor necesare și a consecințelor desfășurării acțiunii respective.
O mare parte a obligaţiilor unor administratori publici presupune ca ei să ia deciyii ce definesc obiectivele strategiilor publice şi să aleagă mijloacele adecvate pentru realiyarea lor. Luarea unei decizii administrative constă în alegerea dintre alternativele competente a scopurilor și mijoacelor pe care un program administrativ sau o organizație le vor îndeplini. Luarea și executarea deciziilor reprezintă unul dintre scopurile fundamentale, poate chiar singurul, al oricărei organizații, al oricărui tip de manager; orice organizație depinde de natura deciziilor care sunt luate în interiorul său și de cei care decid, fie că aceste decizii sunt luate individual, fie că sunt luate în grup. Pricipala modalitate prin crae se manifestă managementul în sfera instituțiilor și serviciilor publice este decizia administrativă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Importanta Formelor de Control in Procesul Decizional in Administratia Publica din Romania.docx