Încheierea contractului - negociere - clasificare - precripția extinctivă

Introducere:

În viata de zi cu zi, sub diverse forme, apar rapoarte juridice, între doua sau mai multe persoane spre a da nastere, a modifica sau a stinge între ei aceste rapoarte, apare necesitatea încheierii unui acord sau în limbajul juridic numit contract.

Această lucrare defineşte conceptul de “contract” şi noţiunea de „prescripţie extinctivă”, prezentând şi o clasificare a acestora. Contractul este cel mai important mod de dobândire al proprietăţii, este o varietate de act juridic, un act juridic bilateral. Contractul este acordul de voinţă între două sau mai multe persoane care duce la naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de obligaţie.Libertatea de a stabili orice fel de convenţie, de a stabili conţinutul contractului, poate fi limitată prin norme imperative care privesc obiectul contractului (preţul unor produse supuse controlului statului) sau forma contractului.

În sistemul Codului civil român, contractele sunt guvernate de principiile libertăţii de voinţă în materia convenţiilor şi al forţei obligatorii a contractului.

În principiu părţile pot însera deci în contract orice fel de clauze principale sau circumstanţiale , condiţii de modificare sau încetare a raporturilor contractuale În afara unor limite generale care privesc o categorie de contracte, există şi limite cu caracter special pentru anumite categorii de persoane sau pentru anumite clauze.

Libertatea de a încheia orice convenţie, de a stabili conţinutul contractual prin voinţa părţilor, este limitată prin norme imperative care privesc normele contractului sau forma acestuia.

Un alt subiect menţionat în lucrare este prescripţia extinctivă, care este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se elibera de o obligaţie, în condiţiile stabilite de lege. Prescripţia este extinctivă sau eliberatorie, deoarece permite exonerarea debitorului de îndeplinirea unei obligaţii prealabile. Timpul este elementul cheie esenţial, servind fie la dobândirea, achiziţionarea unui drept, fie la stingerea, la pierderea lui. Pentru a interveni prescripţia extinctivă este necesară simpla inacţiune a titularului dreptului, într-un interval de timp considerat suficient de lung, pentru a atrage stingerea dreptului material la acţiune şi exonerarea, în acest fel, de răspunderea civilă a subiectului pasiv al raportului obligaţional.

Toate aspectele şi clasificările „prescripţiei extinctive” şi a „contractului” sunt prezentate în capitolele prezentei lucrări.

CAPITOLUL I Contractul. Clasificarea contractelor

1.1 Contractul. Consideraţii generale

Contractul este definit ca fiind acordul de voințe între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic. În dreptul român, noțiunile de contract și convenție se folosesc cu înțeles identic (art. 1166 Cod civil).

Contractele sunt guvernate de principiile libertăţii, de voinţă în materia convenţiilor şi al forţei obligatorii a contractului. Părţile pot însera în contract orice fel de clauze principale sau circumstanţiale, condiţii de modificare sau încetare a raporturilor contractuale anumite categorii de persoane sau pentru anumite clauze.

Limitele acestui principiu sunt prevăzute în Codul Civil - “nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare, de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. Libertatea de a încheia orice convenţie, de a stabili conţinutul contractual prin voinţa părţilor, poate fi limitată prin norme imperative care privesc normele contractului ori forma contractului.

Pot exista unele limite cu caracter social pentru anumite categorii de persoane sau pentru anumite clauze.Contractul încheiat îndispreţul unor asemenea prevederi legale este sancţionat cu nulitateaabsolută.

Libertatea de voinţă este o necesitate, deoarece permite o mare supleţe contractuală şi adaptarea cu maxima eficienţă la evoluţia societăţii şi la nevoile permanentei schimbări. Se consideră că libertatea contractuală este sursa creativităţii, deoarece permite apariţia a tot felul de contracte noi, care să corespundă evoluţiei sociale. Progresul economic rapid într-o economie liberală şi necesitatea încheierii cu rapiditate a convenţiilor repun în discuţie principiul libertăţii de voinţă.