Inflația Legislației Delegate în România

1.Creșterea rolului executivului

Introducere

În prezent sintagma separarea puterilor în stat trebuie interpretată în sensul în care nu există o separare propriu-zisă, ci este imperios necesar să își facă simțită prezența un echilibru al acestora, o colaborare care să asigure o funcționare optimă a aparatului statal.Acest echilibru nu trebuie să ducă la o imixtiune a uneia dintre puteri în activitatea celeilalte, de aceea este esențial să accentuăm care este sensul real al acestei sintagme care reprezintă punctul central în conducerea unui stat.

Această lucrare prezintă atribuțiile în domeniul legislativ ale instituțiilor care alcătuiesc aceste puteri, rolul acestora fiind clar stabilit prin legea fundamentală,care prevede în articolul 16 ” Nimeni nu este mai presus de lege”.Aceste instituții realizează puterea politică, aceasta reprezentând puterea poporului, care își exprimă opțiunea prin intermediul alegerilor,printr-un proces democratic, iar aleșii poporului având însărcinarea de a veghea la respectarea voinței poporului și nu la voința personală.

Această lucrare se concentrează pe lucruri de actualitate ,observându-se în prezent o tendință de creștere a rolului executivului, legislația delegată reflectând cel mai bine această idee, putându-se observa împuternicirea Guvernului de a adopta ordonanțe, putând astfel reglementa raporturi juridice ca și Parlamentul.Însă este foarte important de punctat până unde se poate întinde această posibilitate pentru a nu exista astfel o extindere a sferei de atribuții care să conducă în timp la un melanj al celor două puteri într-un sens mult prea larg.Una dintre problemele ce apar în legătură cu această instituție este aceea a valorii juridice a ordonantelor.S-a afirmat în doctrină că acestea au valoarea juridică pe care o are legea, însă există și opinii care afirmă contrariul și anume că au valoare juridică inferioară legilor.Consider că ordonanțele au forță juridică egală cu cea a legilor, iar această concluzie reiese din argumentele prezentate în această lucrare.Totuși cred că în legătură cu această instituție se impune a preciza că delegarea legislativă trebuie făcută cu anumite limite, pentru a nu se ajunge la transformarea exceptiei în regulă.Această lucrare își propune să demonstreze valoarea juridică a ordonanțelor, însă subliniază faptul că acestea trebuie să respecte anumite exigențe și că această instituție a fost utilizată poate în exces în ultima perioadă, fiind necesar ca transferul atribuțiilor să se facă într-o anumită măsură și nu în totalitate.

Capitolul I.Puterea legislativă – Parlamentul

1.Funcțiile Parlamentului

1.1. Clasificarea funcțiilor

1.2. Funcția de reprezentare

1.3. Funcția de legiferare (deliberare)

1.4. Funcția de control

1.Funcțiile Parlamentului

În România autoritățile publice se cer a fi organizate potrivit principiului separației puterilor în stat, acesta fiind reglementat în art. 1 alin. (4) din Constituția României, care prevede: “ Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor- legislativă, executivă și judecătorească- în cadrul democrației constituționale.”

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, prin intermediul căruia cetățenii își exprimă voința, își exercită atributele ca titulari ai puterii de stat. Există însă instituția delegării legislative, prin intermediul căreia Guvernul poate să emită ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență.Numai anumite prerogative legislative pot fi transferate puterii executive, însă pentru o anumită perioadă și sub un control parlamentar.Delegarea legislativă este reglementată în art. 115 din Constituție.