Influența Familiei Asupra Comportamentului Delicvent

INTRODUCERE

Deşi violenţa domestică este un fenomen care a însoţit dintotdeauna construirea şi dinamica familiei, intrarea ei în ştiinţelor juridice şi sociale este de dată recentă.

Abordarea fenomenului de violenţă domestică s-a petrecut ulterior generalizării, în rândurile profesioniştilor şi ale comunităţilor, a interesului privind prevenirea maltratării copilului. Primele adăposturi pentru femeile bătute au apărut în Statele Unite ale Americii în anii 1970 puţin după crearea celor din Anglia şi la aproximativ un secol după înfiinţarea primelor adăposturi pentru animale abandonate (Desurmont, 2001).

Este interesant de remarcat faptul că majoritatea femeilor implicate într-o relaţie violentă conştientizează amploarea pericolului violenţei pe care o suportă abia în momentul în care manifestările copiilor le trezesc sentimentul responsabilităţii parentale.

Principala funcţie a familiei şi a părintelui luat izolat – protejarea copiilor – este cel mai adesea neglijată în cayul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care rămân în relaţia cu un partener violent este: „În momentele bune, el stie să fie un tată bun, iar copiii au nevoie de amândoi părinţii” . Pe de altă parte, decizia lor de a lua măsuri de protecţie faţă de partenerul violent se leagă, în numeroase cazuri, de conştientizarea ce planează asupra copiilor sau care a atins deja copiii.

Avem astfel dovada unei paralele între modul în care se construiesc şi se iau măsurile de protecţie în spaţiul domestic, al familiei, faţă de cei mai slabi membri – copiii, bătrânii şi femeile, şi modul în care sunt conştientiyate riscurile şi se iau măsurile la nivelul unei comunităţi sau al unei societăţi. Ideea că familia reprezintă celula de bază a societăţii apare în mod implicit în dezvoltarea măsurilor de protecţie în cazul violenţei în familie.

Un tablou complet privind nivelul de abordare a violenţei domestice în cadrul unei socetăţi va trebui să ţină seama de:

- reprezentarea socială a fenomenului, la nivelul societăţii;

- serviciile adresate fenomenului şi legislaţia în baza cărora funcţionează;

- situaţia economică generală.

Violenţa în familie a stat în conul de umbră al interesului general, aşa cum manifestările interesului general s-au oprit în faţa uşii inchise a căminului care adăposteşte viaţa familiei. Viaţa privată aparţinea exclusiv indivizilor, familiei, deşi ori de câte ori aceasta interfera flagrant cu bunul mers al comunităţilor, cu reglementările generale ce girau viaţa comunităţilor, se luau măsuri mai mult punitive decât reparatorii. Astăzi însă asistăm la o creştere a atenţiei publice faţă de spaţiul vieţii private, iar dezvăluirile inerente privind violenţele care se petrec în acest spaţiu au obligat statele democratice la asumarea responsabilităţii faţă de fiecare membru al ei, indiferent unde s-ar afla, chiar şi în spatele uşilor închise ale căminului familiei.