Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei. protecția fătului, prin prisma dreptului comparat

1.Notiuni generale privind protecţia vietii

Dreptul la viaţă este un drept fundamental care si-a găsit repede locul în sistemul juridic, fiind consacrat în Constituţiile diferitor state şi în diverse declaraţii cu privire la drepturile omului.

Dreptul la viaţă este consacrat de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în articolul 3, care se enunţă astfel: “Orice om are dreptul la viaţă, libertate şi la inviolabilitatea persoanei.”

Referire la dreptul de viaţă al fiinţei umane face şi Pactul privitor la drepturile civile şi politice care în articolul 6 punctul 1 stabileşte “Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar.

Pentru a înţelege mai bine acest concept trebuie să pornim de la noţiunea de „femeie gravidă”, „sarcină”, „făt”. Deasemenea putem face o delimitare a momentului de la care o nouă viaţă începe. De aceea, este util să începem de la cunoaşterea acestor termeni pentru a fi înţeles procesul ce stă la baza fiecărei fiinţe umane: naşterea.

Prin noţiunea de „femeie gravidă” se înţelege acea femeie în al cărei organism se dezvoltă un produs de concepţie indiferent dacă această stare este constatată sau nu medical. Graviditatea sau sarcina reprezintă starea în care se află o femeie după procesul natural al concepţiei şi perioada subsecventă.

Rezultatul concepţiei, care se dezvoltă în interiorul uterului mamei într-un interval general acceptat de 9 luni (o sarcină între a 38-a şi a 42-a săptămână se numeşte sarcină în termen), trece prin diverse stadii (delimitate prin existenţa a trei trimestre) de la simpla celulă, la embrion, până la făt. Fătul reprezintă forma de viaţă dezvoltată în interiorul organismului viitoarei mame ce prezintă principalele caracteristici morfofiziologice ale unui individ, numai că într-o stare latentă, determinată tocmai de sarcina în curs.

Agresiunea reprezintă acea acţiune care determină întreruperea echilibrului normal al sarcinii cu implicaţii directe asupra fătului şi ale cărei rezultate pot fi împiedicarea vieţii extrauterine sau vătămarea corporală ulterioară a copilului.

În dreptul penal al Republicii Moldova nu se poate vorbi în prezent de recunoaşterea copilului care încă nu s-a născut ca având un drept la viaţă asemănător cu unui subiect deja născut, care se bucură de deplinătatea drepturilor sale. În doctrina penală, există opinii diverse în ceea ce priveşte momentul naşterii. Astfel, unii autori vorbesc despre ocrotirea vieţii de către legea penală încă din momentul începerii procesului fiziologic al naşterii. Conform altor opinii dreptul la viaţă implică existenţa vieţii, iar despre aceasta nu se poate vorbi decât după momentul sfârşitului procesului naşterii, când copilul este expulzat şi începe viaţa sa extrauterină (ce coincide cu existenţa respiraţiei).

În doctrina franceză au existat dispute cu privire la calificarea unor ucideri din culpă atunci când în speţă au existat naşteri premature cauzate de accidente de circulaţie fiind necesară şi condiţia viabilităţii fătului. Pe linia argumentării sale, autorul citat pleacă şi de la ideea că trebuie făcută o distincţie între personalitatea juridică de care trebuie să se ţină cont în alte ramuri ale dreptului (în dreptul civil copilul dobândeşte capacitate juridică o dată cu naşterea) unde omul este privit ca fiinţa umană capabilă să îşi exercite în mod real drepturile şi dreptul esenţial la viaţă. Se porneşte de la exemplul adagiului infans conceptus pro nato, în aplicarea căruia se poate vorbi despre o ficţiune a naşterii, dar nu se poate vorbi de o ficţiune a vieţii în sine.

Codul penal Italian reglementează delictele contra vieţii,integrităţii sau sănătăţii omului în capitolul I din Titlul XII, cartea a II – a.

Codul penal spaniol cuprinde infracţiunile contra vieţii în TitlulVIII, cartea a II – a, incriminând în capitolul I: paricidul, asasinatul şiomorul simplu, în capitolul II: pruncuciderea şi în capitolul III avortul.

Codul penal german reglementează infracţiunile contra vieţii încapitolul 16, incriminând: uciderea unei persoane în condiţii agravante,uciderea unei persoane în condiţii neagravante, uciderea unei personae încondiţii atenuante, omorul a cererea victimei, pruncuciderea şi întreruperea sarcinii.

Codul penal model American incriminează în art. 210.1 omuciderea (homicide), sistematizând materia astfel: în art. 210.2 este incriminat Omorul, adică crima de gradul I (“murder”), când fapta estecomisă cu intenţie, cu bună ştiinţă, din nepăsare sau indiferenţă extremămanifestată faţă de fiinţa umană; în art. 210.3 este incriminat omorul prin imprudenţă (crima de gradul II – “manslaughter”), când fapta este comisă cu temeritate; în art. 210.4 este incriminată omuciderea prin neglijenţă(crima de gradul III – “neglijent homicide”), când fapta este comisă din neglijenţă; în art. 210.5 este incriminată infracţiunea de determinare sau ajutor dat victimei să se sinucidă.