Infracțiuni privind comerțul electronic

CAP. I. ASPECTE COMUNE

1. Noţiuni generale privind comerţul electronic

1.1.Noţiunea de comerţ extern.

În perioada modernă tehnologia Internet a început să devină parte din rutina vieţii comerciale. Comerţul electronic îl folosesc clienţii care sunt instalaţi în casele sau birourile lor şi folosesc telefonul sau conectarea prin cablu pentru a lucra sau a face cumpărăturile. El presupune utilizarea de ca1culatoare, sisteme de telecomunicaţii în scopul realizării de acte şi fapte de comerţ.

În acest fel, comerţul electronic devine un canal de vânzare cu amanuntul care oferă şansa firmelor mici sa concureze la nivel înalt şi unde preţul şi calitatea sunt factori de diferenţiere. Acest lucru ajută aceste firme să prospere în lupta cu companiile cu bugete foarte mari şi cu fonduri de publicitate generoase. Mai mult, pentru firmele de specialitate, comerţul electronic este un excelent canal spre piaţa internaţională.

Vânzarea produselor se face în acest caz on line, dar operaţiunea în sine nu diferă de nimic de vânzarea lor la un magazin tradiţional sau prin comenzi prin poştă.

Căile utilizate pentru desfăşurarea comerţului electronic sunt internetul sau sistemul World Wide Web. Internet este o reţea de reţele conectate între ele, iar World Wide Web (www) este un sistem de hiper text în care utilizatorii se pot deplasa de la o pagină la alta datorită hiper - legăturilor (hiper-link) dintre ele. Paginile web conţin informaţii multimedia, adică orice combinaţie de text, grafică, sunete şi imagini video digitale. Www este, de fapt, unul dintre serviciile mediului Internet.

Reţeaua în general, se formează atunci când mai multe computere sunt legate între ele şi pot comunica. Iniţial, termenul de internet a fost utilizat pentru a desemna orice legatură între oricare dintre reţele care cuprind mai multe computere interconectate şi care pot schimba informaţii între ele. În această accepţie, internet este orice reţea de reţele, sau că reprezintă interconectarea dintre două sau multe reţele de computere.

Comerţul electronic se va derula folosind aceste căi de comunicare, şi va exista riscul ca funcţionarea să sa fie perturbată de unele comportamente antisociale.

În doctrină s-au dat mai multe definţii comerţului electronic:

- într-o primă opinie, comerţul electronic este ansamblul schimburilor de infor¬maţii, operaţii şi tranzacţii prin reţea şi care afectează sfera afacerilor;

- în sens restrâns, comerţul electronic reprezintă ansamblul relaţiilor comerciale între utilizatorii reţelei Internet;

- într-o altă definiţie, comerţul electronic reprezintă toate plăţile care datele tran¬zacţiei (plătitor, destinatar, sumă) sunt transmise electronic, plătitorul şi plătitul sunt implicaţi direct în tranzacţie, iar toate informaţiile necesare autorizarii plăţii sunt schimbate electronic între cele două părţi.

Definiţia pe care o propunem priveşte comerţul electronic drept totalitatea operaţiunilor comerciale în care mijloacele de plată sunt altele decât lichidităţile sau mijloacele convenţionale de plată.

1.2. Tipurile de comerţ electronic întâlnite în mod practic

Comerţul electronic poate fi împarţit în două categorii mari: comerţul dintre persoane şi companii (B2C, business-to-consumers, companii-consumatori), numit şi comerţ electronic cu amănuntul şi comerţul dintre companii (B2B, business-to¬business).

Comerţul electronic cu amănuntul tipic are loc între consumatorii (persoane fizice) care dispun de un calculator personal cuplat la Internet şi comercianţii care îşi expun produsele pe un sit, acolo unde persoanele văd şi aleg produsele expuse, după care iniţiază plata produselor cumpărate cu un card bancar de plată.

Comerţul electronic dintre companii constă, în mod majoritar, în comerţul dintre companiile care se aprovizioneaza (procurement) şi cele care sunt furnizori de produse (suppliers). Furnizorii îşi expun marfa pe Internet, iar companiile care achiziţionează aleg şi emit o comandă electronică de achiziţionare (order), plata fiind de regulă, realizată ulterior, electronic sau neelectronic, prin mijloace bancare existente.

Comerţul electronic se poate desfăşura în întregime în timp real (on-line), caz în care atât autorizarea tranzacţiei de plată, cât şi decontarea interbancara