Infracțiunile Contra Persoanei

CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE INTRODUCTIVE

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INFRACŢIUNILE CONTRA PERSOANEI

1.1.1. Referinţe istorice şi elemente de drept comparat

Faptele prin care se aduce atingere persoanei au fost incriminate încă din cele mai vechi timpuri. Legile penale din toate epocile şi din toate orânduirile sociale au incriminat astfel de fapte, sancţionându-le cu pedepse variind după gravitatea urmărilor. Astfel, problematica omului nu a stat numai în atenţia juriştilor, ci şi a filozofilor, a economiştilor, a politicienilor etc.

În vechile noastre pravile erau prevăzute incriminările acestor fapte. Şi primele coduri, atât cel de la 1864 cât şi Codul penal din 1936 s-au alăturat ideologiei incriminând aceste fapte. Cu toate acestea, omul şi drepturile sale n-au preocupat niciodată mai mult omenirea ca în zilele noastre.

Astfel, după adoptarea la 10 decembrie 1948 a “Declaraţiei universale a drepturilor omului“ de către Adunarea Generală a ONU în care sunt stipulate drepturile fundamentale, acestea au devenit un factor esenţial ce a dus la modificări în abordarea politică, socială şi economică a problematicii privind recunoaşterea şi protecţia drepturilor omului.

Codurile penale moderne incriminează fără excepţie faptele care aduc atingere relaţiilor sociale care privesc omul. Astfel, infracţiunile contra persoanei sunt reglementate într-un capitol distinct în toate legislaţiile statelor democratice moderne, subliniindu-se prin aceasta importanţa care este acordată apărării persoanei. Aici se pot aminti atât prevederile Codului penal american cât şi cele europene aplicabile în Germania sau Franţa, care sancţionează orice încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Spre exemplu, în Codul penal italian infracţiunile contra persoanei sunt prevăzute in titlul XII, Cartea a II-a. În cadrul acestui titlu sunt prevăzute, în capitolul I delictele contra vieţii si integrităţii sau sănătăţii, în capitolul II delictele contra onorii, iar în capitolul III sunt prevăzute delictele contra libertăţii individuale. Libertatea este ocrotită penal sub aspect fizic, psihic, al inviolabilităţii domiciliului şi al secretului.

Noul Cod penal francez, în titlul II, denumit Fapte care prefigurează persoana umană, incriminează faptele îndreptate contra vieţii persoanei în două secţiuni ale capitolului I şi anume: Fapte voluntare contra vieţii (S.I.) şi Fapte involuntare contra vieţii (S.II.).

În prima secţiune este incriminat omorul (art.221-1); omorul agravat (art.221-2); omorul cu premeditare (asasinatul) (art.221-3); omorul comis în alte circumstanţe agravate (art.221-4); atentatul la viaţa persoanei prin otrăvire (art.221-5). În a doua secţiune sunt incriminate omorul involuntar (art.221-6); răspunderea din culpă a persoanelor morale (art.221-7).

În capitolul II sunt incriminate faptele care aduc atingere integrităţii fizice sau psihice a persoanei după cum sunt voluntare (actele de tortura şi actele de barbarie, art.222-1 în forma simpla şi în forma agravată art.222-2, art.222-3, art.222-4; violenţele simple şi agravate art.222-7, art.222-8, art.222-9, art.222-10, art.222-11, art.222-12, art.222-13, art.222-14, art.222-15, art.222-16; ameninţările art.222-17) sau involuntare art.222-19. În Secţiunea a 3-a a Capitolului II sunt incriminate agresiunile sexuale (violul, art.222-23, alte agresiuni sexuale art.222-27; obţinerea prin abuz de satisfacţii sexuale, art.222-23) şi în Secţiunea a 4-a este incriminat traficul de stupefiante.

Capitolul III cuprinde infracţiunile de punere în pericol a persoanei. Faptele contra libertăţii persoanei sunt incriminate în Capitolul IV ( răpirea, sechestrarea, deturnarea de aeronave, de nave şi de orice alt mijloc de transport). În Capitolul V sunt incriminate faptele care aduc atingere demnităţii persoanei (infracţiunea de discriminare, art.225-1; proxenetismul, art.225-5; supunerea la condiţii de munca şi de locuinţă incompatibile cu demnitatea umană, art.225-13; fapte contrarii respectului datorat morţilor, art.225-17).

Codul penal german, reglementează infracţiunile contra vieţii în Capitolul 16, unde este incriminată: uciderea unei persoane în condiţii agravante (paragraful 211); uciderea unei persoane in condiţii neagravante (paragraful 212); uciderea unei persoane in condiţii atenuante (paragraful 213); omorul la cererea victimei (paragraful 216); pruncucidere (paragraful 217); întreruperea sarcinii (paragraful 218). În capitolul 17 sunt incriminate faptele contra integrităţii corporale (vătămare simpla, periculoasă, gravă, deosebit de gravă, cauzatoare de moarte, otrăvire, vătămarea din culpă).