Infracțiunile de luare și dare de mită - privire comparativă

1. Noţiunea de corupţie şi factori determinanţi ai infracţiunii de corupţie

Corupţia este definită că fiind o stare de abatere de la moralitate, de la datorie. Cuvântul provine de la termenul coruptie, caracterizând folosirea abuzivă de către o persoană a funcţiei de intermediar sau de decizie pe care o îndeplineşte, pentru a acorda celui care corupe sau comunităţii de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic şi administrativ, schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau al unor foloase necuvenite. Tot corupţie înseamnă şi folosirea de către o persoană a funcţiei sau poziţiei sale publice, pentru a eluda sau evită îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obţinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcţii profesionale sau administrative.

Faptele de aceste fel pun în pericol desfăşurarea activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale.

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţie, erodează principiile unei administraţii eficienţe, subminează economia de piaţă şi pune în pericol stabilirea instituţiilor statale.

Deşi există nenumărate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns până acum la o definiţie universal valabilă şi unanim acceptată, care să acopere toate actele şi faptele posibile şi care să constituie în orice jurisdicţie acte de corupţie.

Factorii care determină existenţa corupţiei sunt de o mare diversitate, putând fi grupaţi în două categorii:

- factori de ordin general

- factori specifici

Cauze de ordin general pot fi:

- costul ridicat al vieţii, cu o tendinţă de creştere economică;

- degradarea economiei, cu consecinţa pauperizării cetăţenilor;

- lipsa de elasticitate a politicii fiscale;

- inexistenţa unor reglementări legale adecvate realităţii din ţara noastră la acest moment.

Se pot enumera ca şi cauze specifice:

- ordinul politic;

- ordinul juridic;

- ordinul administrativ;

- ordinul socio-cultural.

În cadrul acestora, o influenţă deosebită o au factorii de ordin administrativ.

Astfel perpetuarea birocraţiei face aproape obligatorie obţinerea bună voinţei funcţionarului pentru rezolvarea oricărei probleme.

Numai prin înlăturarea sistemului greoi de rezolvarea administrativă a cererilor cetăţenilor se poate promova un climat social defavorabil luării şi dării de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase precum şi altor fapte de abatere de la morală.

Salarizarea insuficientă a funcţionarilor publici, determină coruptibilitatea acestora precum şi o anumită toleranţă socială de a se ajunge pe căi nelegale la rezolvarea unor probleme. În Codul penal, infracţiunile de corupţie sunt următoarele:

- luarea de mită;

- darea de mită;

- primirea de foloase necuvenite;

- traficul de influenţă.