Înregistrările și Interceptările Audio Video în Accepțiunea Codului de Procedură Penală

1. Considerente generale

Posibilitatea interceptării şi înregistrării audio-video de către autorităţile statatale este prevăzută în majoritatea legislaţiilor, fiind legată, de cele mai multe ori, de combaterea criminalităţii organizate sau de cea obişnuită, cadrul legislativ intern fiind apreciat în funcţie de respectarea dispoziţiilor art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului Prin intermediul acesteia se garantează oricărei persoane dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. În opinia Curţii Europene a Drepturilor Omului, există corespondenţă în toate situaţiile în care două sau mai multe persoane schimbă, pe orice cale ar fi, pe orice suport, un mesaj sau o idee. Noţiunea de comunicare cuprinde comunicarea scrisă, telefonică sau pe cale radio-telefonică, cât şi cea prin mijloace electronice

De principiu, o reglementare crespunde prevederolor Convenţiei dacă oricare ar fi sistemul de interceptare şi înregistrare, există un sistem de garanţii adecvate şi suficiente contra posibilelor abuzuri. Bineînţeles, o asemenea apreciere are un caracter relativ, în funcţie de circumstanţele cauzei, cum ar fi durata acestor măsuri, raţiunile pentru care au fost dispuse, executarea şi controlul executării lor, posibilitatea contestării, cât şi efectele lor. Numai dacă se constată garanţii solide împotriva folosirii acestor mijloace de probă în mod abuziv, poate fi eliminat riscul imixtiunii în dreptul la corespondenţă De exemplu, intreceptarea convorbirilor telefonice este o interferenţă serioasă în viaţa privată şi în corespondenţa unei persoane, motiv pentru care aceasta trebuie să fie bazată pe un temei legal care să cuprindă, un anumit grad de precizie în reglementare. Este esenţial să existe reglementări clare şi detaliate în acest domeniu, tocmai pentru eliminarea abuzurilor.

Având în vedere că în prezent, în multe cazuri, modul în care sunt comise infracţiunile ridică serioase probleme în ceea ce priveşte posibilitatea probaţiunii, a fost necesar ca în materia mijloacelor de probă să se înregistreze modificări, în sensul îmbunătăţirii posibilităţilor tehnice de administrare. Astfel, prin Legea nr. 141/1996 a fost introdusă secţiunea privind „înregistrările audio sau video”, lărgind sfera mijloacelor de probă cu înregistrările audio şi înregistrările de imagini video sau foto. Ulterior, în anul 2003, prin Legea nr. 281/2003 s-a modificat şi totodată s-a extins posibilitatea administrării unor asemenea probe, titlul secţiunii fiind „Interceptările şi înregistrările audio sau video”.Prin legea nr. 356/2006, dispoziţiile acestei secţiuni au fost modificate, titlul fiind în prezent intitulat „ condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau a comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare:

Tematica discutată ține de respectarea vieții private și de garanțiile legale pe care statul le dă în această privință, dar și de necesitatea aflării adevărului și a protejării drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor. Actele normative de bază care sunt relevante pentru discuție și care vor fi referite pe parcurs sunt:

- Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – CEDO (cf. articolele 8, 17, 18)

- Constituția României – CR (cf. articolele 26, 28, 57)

- Codul penal – CP (cf. articolele 193, 194, 195)

- Codul de procedură penală – CPP (cf. articolele 1, 2, 3, 63, 64, 66, 67, 91^1, 91^2, 91^4, 91^5, 91^6)

- Codul civil – CC (cf. articolul 3)

- Codul de procedură civilă – CPC (cf. articolele 167-184, 201-214)

Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală a introdus, pentru prima dată în procedura penală română, în Codul de procedură penală român Secţiunea V1, în capitolul II, după secţiunea V (în art. 11-15) şi înregistrările audio/video printre mijloacele de probă prevăzute de lege, stabilind statutul acestora (condiţii, procedura de valorificare pe plan probator şi valoarea probantă).