Înregistrările și interceptările audio-video, mijloace de probă în procesul penal

I. Considerații preliminare

Potrivit drepturilor fundamentale consacrate prin art. 26 alin (1), precum și a art. 28 din Constituție, interceptările și inregistrările telefonice și audio-video fără a avea acordul persoanei vizate, reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, precum și a exercițiului dreptului la inviolabilitatea secretului convorbirilor și al celorlalte mijloace legale de comunicare.

Articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de țara noastră prin Legea nr. 30/1994, prevede:

“Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”

Constituția prevede însă prin intermediul art. 53 posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, în cazuri și în condiții limitative și precis determinate. Astfel, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

În aceste condiții, prin Legea nr. 141/1996, în codul de procedură penală, a fost introdusă în legislația noastră posibilitatea interceptărilor și înregistrărilor audio și video ca mijloace de probe în procesul penal.

Deasemenea, legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României cuprindea mențiuni cu privire la interceptările comunicațiilor, căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect, ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, cât și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee, instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.

Înregistrările telefonice și audio-video, mai sunt reglementate de o serie de legi :

• Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, conținând dispoziții cu privire la accesul într-un sistem informatic, precum și interceptarea și înregistrarea comunicărilor desfășurate prin intermediul sistemelor informatice.

• Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție ce cuprinde de asemenea dispoziții cu privire la punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice sau accesul la sisteme informaționale.

• Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri ce cuprinde dispoziții cu privire la accesul la sisteme de telecomunicații sau informatice folosite de o persoană care pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în această lege, sau care a comis o asemenea infracțiune.

• Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, care prevede în art. 23 că atunci când există date sau indicii temeinice că o persoană care pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege, sau care a comis o asemenea infracțiune, organul de urmărire penala poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces la sisteme de telecomunicații ori informatice și să le supravegheze.

• Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor care prevede în art. 27, că atunci când există indicii temeinice că o persoană care pregătește comiterea infracțiunii de spălare a banilor folosește sisteme de telecomunicații sau informatice, punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicațiilor și accesul la sisteme informatice vor fi dispuse de judecător, potrivit dispozițiilor art. 91 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător.