Inșelăciunea

CAPITOLUL I

SECŢIUNEA I

CARACTERIZAREA GENERALA A PATRIMONIULUI

IMPORTANTA PATRIMONIULUI SI NECESITATEA OCROTIRII ACESTOR VALORI SOCIALE PRIN MIJLOACE DE DREPT

1.1 IMPORTANTA PATRIMONIULUI

Practica îndelungata a societăţii omeneşti, cel puţin pana in prezent, a demonstrat ca proprietatea privata este acea forma care asigura condiţiile cele mai propice de manifestare a libertăţii economice, determinând decisiv creşterea calitativa a vieţii materiale si spirituale ale individului. Libertatea economica oferă posibilitatea proprietarului de a adopta decizii personale in orice problema referitoare la acţiunile sale de natura economica .Exercitarea deplină a atributelor dreptului de proprietate reprezintă fundamentul libertăţii economice. Acolo unde proprietatea este depersonalizata prin socializarea ei ori prin masuri economice de natura dictatoriala ,libertatea de iniţiativa este îngrădita si chiar lichidata , având ca efecte înstrăinarea indivizilor de procesele economicei general,de producţie in special, cu efecte negative in ceea ce priveşte rentabilitatea .

Proprietatea ,având in vedere subiectul sau ,poate aparţine fie indivizilor,fie huno grupuri constituite pe baza unor interese comune,de tipul asociaţilor,cooperativelor,societarilor comerciale. Ea poate aparţine si statului,in calitate de producător si consumator si nu ca factor politic,de putere.

Promovarea unor concepţii moderne cu privire la formele de proprietate menţionate va determina transformarea acestora intr-o sursa reala de motivaţii pentru subiecţii dreptului de proprietate de avea un comportament economic adecvat ,benefic si rentabil,atât pentru ei ,cat si pentru societate.

NECESITATEA OCROTIRII ACESTEI VALORI SOCIALE PRIN MIJLOACE DE DREPT

Ocrotirea patrimoniului se realizează printr-o paleta variata de mijloace juridice si masuri organizatorice,si de ce nu educative,care sa ordoneze si sa influenţeze activitatea tuturor cetăţenilor fata de aceasta valoare sociala.

Plecând de la prevederile Constituţiei României constatam ca statul, prin dispoziţiile art.44(2),garantează si ocroteşte in mod egal proprietatea privata .Garantarea proprietăţii se refera la ansamblul de masuri luate de natura juridica ,administrativa,organizatorica ce au ca finalitate protejarea proprietăţii private .

Garantarea propietatii private denota importanta acordata acesteia in cadrul societăţii noastre ,acest lucru fiind demonstrat si de modificările Constituitei din 1991 in care se preciza ca statul ocroteşte proprietatea privata, existând o diferenţa majora intre cei doi termeni.

In cadrul acestei expuneri trebuie sa avem in vedere si dispoziţiile din materia dreptului civil,in care premisa drepturilor subiective consta in recunoaşterea lor prin norme juridice de ocrotire si garantare ale acestora, fără asemenea garantare . drepturile civile ar fi iluzorii,lipsite de sens si de aceea orice atingere adusa acestor drepturi oferă titularului posibilitatea unei acţiunii in justiţie .

Examinarea atenta a prevederilor Codului civil, Codului de procedura civila si a practicii judiciare in materie oferă posibilitatea sa se constate ca exista numeroase mijloace judiciare specifice destinate apărării dreptului de proprietate.

în toate legislaţiile naţionale de pana in prezent ,alături de alte mijloace juridice, normele de drept penal au incriminat si sancţionat faptele îndreptate împotriva patrimoniului ,indiferent de forma acestuia .evoluţia lor istorica atesta contribuţia acestor norme la ocrotirea acestor relaţii sociale de ordin patrimonial si au cunoscut o extindere permanenta determinata de complexitatea economiilor mondiale. Cu atât mai mult cu cat ,intr-un stat de drept instituirea unui cadru juridic adecvat prin care sa asigure dezvoltarea si desfăşurarea normala a relaţiilor sociale privitoare la proprietatea publica si privata ,se impune .

In acest sens ,Codul penal in vigoare incriminează faptele care aduc atingere avutului personal sau particular in TITLUL III din partea speciala. Reglementarea in titluri diferite a infracţiunilor contra patrimoniului s-a justificat pe temeiuri de ordin economic ,politic,social si juridic.

Cunoaşterea si respectarea acestor reglementari juridice constituie o îndatorire a tuturor cetăţenilor tarii si ,cu atât mai mult,pentru cadrele de conducte si control din ministere,agenţii economici ,cele ale Gărzii Financiare, Ministerul Administraţiei si Internelor,organele Ministerului public si cele ale Ministerului Justiţiei,organelor centrale si locale ale administraţiei de stat.