Instituția Căsătoriei

I.1. Notiunea de casatorie

I.1.1. Termenul de casatorie este folosit în doua sensuri si anume

În primul rând casatoria înseamna actul juridic pe care îl încheie cei ce vor sa se casatoreasca. Pentru încheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar odata încheiata, ea devine independenta de acest acord de vointa pentru a fi cârmuita în întregime de normele legale. Deci prin încheierea casatoriei, viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-l modifica.

În raport de rolul vointei partilor actului juridic în dinamica formarii raportului juridic, actele juridice se clasifica în acte juridice subiective si acte juridice  conditie. Casatoria este considerata ca apartine acestei ultime categorii, deoarece partile pot decide numai ca dispozitiile legale care stabilesc statutul legal al casatoriei sa li se aplice ori nu, fara posibilitatea de a le modifica.

Codul familiei foloseste, de exemplu, termenul de casatorie în sens de act juridic în art. 1 (casatoria liber consimtita), în art. 16 (casatoria se încheie prin consimtamîntul viitorilor soti), în art.19 (care dispune ca este nula casatoria încheiata cu încalcarea dispozitiilor..).

În al doilea rând, casatoria înseamna situatia juridica, în principiu permanenta, a celor casatoriti, si este determinata de reglementare legala privind casatoria, care devine aplicabila prin încheierea actului juridic al casatorieie, si exista pe tot timpul cât dureazâ raportul de casatorie. În Codul familiei este folosit termenul de casatorie în art. 28, potrivit caruia sotii sunt obligati sa poarte un anumit nume în timpul casatoriei, si în art. 30, care stabileste regimul juridic al bunurilor dobânditeîn timpul casatoriei.

I.1.2. Definitia casatoriei.

Trasaturile principale ale ambelor sensuri ale casatoriei urmeaza a fi cuprinse în definitia acesteia. Casatoria este uniunea liber consimtita între un barbat si o femeie, încheiata potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii.

I.1.3. Natura juridica a casatoriei.

Actul juridic prin care se încheie casatoria nu poate fi considerat un contract. Între acestea exista mai multe deosebiri:

a) în cazul contractului, fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti, pe când în cazul casatoriei ambele parti urmaresc un scop comun care este întemeierea unei familii;

b) efectele juridice ale contractului sunt determinate de parti, în anumite limite stabilite de lege (art.5, 963, 968 C.civ.), putând îmbraca cele mai diferite aspecte, în timp ce efectele casatoriei sunt prestabilite de lege, vointa partilor neavând decât rolul de a determina aplicarea statutului legal al casatoriei, fara posibilitatea de a-l modifica în vreun fel. Cei care se casatoresc au deci numai posibilitatea de a accepta ori nu statutul legal al casatoriei, asa cum este el stabilit de lege;

c) în principiu, contractul poate fi susceptibil de modalitati (conditia si termenul), pe când casatoria nu poate fi afectata de asemenea modalitati;

d) contractul, fiind stabilit prin vointa partilor (mutuus consensus), poate înceta prin acordul lor de vointa în acest sens (mutuus dissensus), pe când casatoria nu poate lua sfârsit prin acordul de vointa al sotilor. În cazul contractului cu durata nedeterminata se admite ca acesta poate înceta, în principiu, prin vointa unilaterala a uneia din parti, pe când casatoria, se întelege, nu poate înceta în asemenea mod.

e) în cazul contractului, daca o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate cere rezolutiunea, pe când casatoria poate fi desfacuta prin divort, în conditiile stabilite de lege;

f) nulitatile casatoriei prezinta anumite particularitati fata de cele ale contractului si ale celorlalte acte juridice.