Cuprins
1. Evolutia mijloacelor de proba audio – video in cadrul sistemului probator
2. Prevederile din legislatia romana referitoare la inregistrarile audio si video
3. Conditii generale privind interceptarea si inregistrarea audio – video
4. Verificarea şi valoarea înregistrărilor audio sau video
5. Încadrarea în desfăşurarea procesului penal
6. Aspecte privind interceptarile si inregistrarile audio-video in dreptul continental
7. Aspecte privind inregistrarile audio-video in legislatia anglo – saxona
8. Concluzii
Extras din document
1. Evolutia mijloacelor de proba audio – video in cadrul sistemului probator
O lungă perioadă de timp au existat reţineri şi rezerve cu privire la această categorie de mijloace de probă, datorate, în principal, faptlui că pot fi modificate cât şi falsificate destul de uşor.
În ceea ce priveşte mijloacele tehnice moderne de investigaţie, principală modificare s-a realizat prin Legea nr. 141/1996 urmărindu-se modificarea Codului de procedura penală existent, spre o mai bună organizare şi desfăşurare a procesului penal. Prin această lege s-a introdus Secţiunea V, denumită ,,Înregistrările audio sau video’’. Ulterior, sectiunea a fost modificata prin Legea nr. 281/3003 , schimbandu-i-se denumirea in “Interceptarile si inregistrarile audio sau video”. Aceasta prevedere a fost modificata prin Legea nr.356/2006 , aflata in prezent in vigoare.
La data completării Codului de procedura penală în materia probaţiunii cu mijoace tehinice menţionate mai sus, este acestea erau deja autorizate prin legi speciale, şi anume prin normele Legii nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei cat si prin cele al Legii nr. 26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Romane.
2. Prevederile din legislatia romana referitoare la inregistrarile audio si video
În cuprinsul Capitolului 2 din Titlul II al Constituţiei sunt enunţate, pe parcursul a 28 de articole, drepturile şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Fiecare dintre aceste articole, cu excepţia art. 49, tratează un drept distinct.
Modificarile aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003 au trebuit sa fie in concordanta cu prevederile art. 53 din Constitutia Romaniei, referitoare la restrangerea temporara a unor drepturi si libertati, coroborat la randul sau cu norma prevazuta de art.26 referitor la respectarea vietii private. Articolul 53 din Constitutie permite restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati numai in situatii de exceptie si in anumite conditii. Pentru a evita echivocul, articolul enumera limitativ situatiile in care acest lucru este posibil, aceste masuri impunandu-se pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, sanatatii ori moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Admiterea înregistrărilor audio şi video în rândul mijloacelor de probă a trebuit să ţină seama şi de prevederea constituţională referitoare la secretul corespondentei. Secretul corespondentei este un drept fundamental care urmăreşte să protejeze posibilitatea persoanei fizice de a comunica prin scris, telefon sau alte mijloace de comunicare, fără a fi cunoscute sau cenzurate de alţii. Prin corespondenţa se înţeleg atât scrisorile şi telegramele, dar şi convorbirile telefonice, poştă electronică etc.
Ca urmare a acestui principiu nimeni nu poate reţine, deschide sau distruge o corespondentă ce nu-i este adresată, după cum nimeni nu are dreptul de a intercepta o convorbire telefonică sau a-i divulga conţinutul.
S-a pus problema, desigur, a şti în ce măsură se poate aduce atingerea acestui principiu. Legislaţia şi practică judiciară au arătat că aceste lucru este admis doar în interesul justiţiei, pentru a descoperi infracţiunile şi pe infractori. Acest drept al magistratului de a obţine, citi şi folosi în proces corespondenta ori de-a folosi în instanţă transcrierea convorbirilor telefonice interceptate este legat de câteva cerinţe sine qua non: dreptul să fie prevăzut de lege, să fie realizat după o procedură strictă şi numai pe bază de mandat sau autorizaţie.
Ca urmare a evenimentelor violente din anul 1990 a aparut necesitatea edictarii unei legi referitoare la siguranta nationala a Romaniei. Astfel, prin Legea nr. 51/1991 s-a definit conceptul de siguranta nationala , modul in care poate fi realizata, dar si reglementarea activitatii de obtinere a informatiilor.
Intrarea in vigoare a prevederilor Legii nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului a permis reglementarea amanuntita a regimului juridic necesar desfasurarii activitatilor de culegere si strangere a informatiilor si a raspuns necesitatilor de modificare si completare a Codului de procedura penala.
Dispozitii referitoare la interceptarea si inregistrarea convorbirilor se regasesc si in alte legi speciale cum ar fi:
a) Legea nr. 143/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Paza si Protectie;
b) Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri;
c) Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane;
d) Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate;
e) Legea nr. 778/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
Bibliografie
Adrian Petre, Catalin Grigoras, Inregistrarile audio si video, mikloace de proba in procesul penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010
Ion, Neagu, Tratat procesual penal. Parte generală, Editura Global Lex, Bucureşti, 2007
Anastasia, Crisu, Drept procesual penal. Parte generală, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007
Mircea, Damaschin, Drept procesual penal, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010
Codul de procedura penală
Constituţia României revizuită în 2003
www.dreptonline.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Interceptarile si Inregistrarile ca Mijloace de Proba in Procesul Penal.docx