Interceptările și înregistrările - mijloc de probă în procesul penal

Cap 1 ConsideraȚii generale

1.1 Noţiune şi importanță

În vederea armonizării legislaţiei noastre procesual-penale cu prevederile legislaţiei europene, dar şi pentru o mai eficace combatere a infracţiunilor privind siguranţa naţională a

României s-a reglementat în. Codul nostru de procedură penală procedura interceptărilor şi Înregistrărilor audio şi video.

In ceea ce priveste notiunea de interceptari, ea cuprinde intervenirea organelor autorizate in orice fel de convorbiri sau comunicatii telefonice sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare- radio, televiziune particulara si din interior, nesupuse publicitatii- care implica ideea de confidentialitate intre cei care o efectueaza

Noua reglementare a instituit, totodata, un riguros sistem de garanţii, menite să asigure şi să dea eficienţă prevederilor Convenţiei europene a Drepturilor Omului şi ale Constituţiei României referitoare la inviolabilitatea secretului corespondenţei şi a mijloacelor de comunicare ale unei persoane. În acest sens, s-au stabilit condiţii stricte de efectuare şi utilizare, în cadrul procesului penal, a interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video:

Ø cazurile şi condiţiile în care se poate utiliza acest procedeu probator sunt strict şi limitativ prevăzute de lege (art. 911 alin. 1 şi 2 C.proc.pen.);

Ø durata pentru care se dă autorizaţia interceptării şi înregistrării, prelungirea acesteia, precum şi durata maximă a înregistrărilor sunt fixate prin lege;

Ø consemnarea şi certificarea înregistrărilor;

Ø posibilitatea verificării prin expertiza tehnică a înregistrărilor efectuate.

În literatura de specialitate, interceptările şi înregistrările pe banda magnetică a convorbirilor, precum şi înregistrările de imagini sunt definite ca mijloace de investigate utilizate de organele de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunilor, a identificării infractorilor şi a stabilirii adevărului în procesul penal. Realizarea iregistrarilor operative, audio sau video, asigură obţinerea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru elucidarea cauzei penale în curs de cercetare sau chiar pentru descoperirea de noi infracţiuni. Practica de urmărire penală a relevat, şi în România, utilitatea înregistrărilor audio şi video în clarificarea unor activităţi infracţionale complexe, săvârşite în domeniul afacerilor şi a infracţiunilor de corupţie conexe criminalităţii economico-financiare.

1.2 Condiţii de efectuare a interceptarilor și înregistrărilor audio-video

Având în vedere dispoziţiile cuprinse în Codul de procedură penală, pentru realizarea în mod legal a a interceptărilor şi înregistrărilor audio video, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) Legiuitorul statuează regula conform căreia mijlocul de probă poate fi administrat numai dacă. În speţă judecătorul s-a pronunţat motivat referitor cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

b) Pentru a fi admisibile ca mijloace de probă efectuarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau a comunicărilor se realizează numai în condiţiile prevăzute de lege. Condiţiile prevăzute de lege se referă atât la procedura solicitării şi emiterii autorizaţiei sau mandatului, cât şi la categoriile de infracţiuni pentru probarea cărora este utilă realizarea interceptărilor şi înregistrărilor. Mai mult, În condiţiile prevăzute de Iege sunt circumscrise şi categoriile de organe ce pun în aplicare actul de autorizare.

c) Preexistenţa unor date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni. După cum e firesc, legea nu cere existenţa unor probe şi a unor informaţii convingătoare în sensul săvârşirii faptei penale. În ceea ce priveşte noţiunea de „indicii temeinice", vechea reglementare a conţinutului art. 143 referitoare la condiţiile reţinerii statua că „sunt indicii temeinice când din datele existente rezultă presupunerea că persoană faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta".

d) Infracţiunea să facă parte din categoria infracţiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, flind excluse infracţiunile la plângere prealabilă cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 91 alin. (8). Aşa cum şi doctrina a subliniaţi, considerentele ar fi cel puţin două: lipsa de gravitate, interceptarea vizând faptele penale periculoase, iar infracţiunile la plângere prealabilă au, cele mai multe, o încărcătură particulară cât priveşte intimitatea persoanelor, ori tocmai acest domeniu trebuie special ocrotit de lege.

e) Utilitate şi eficientă în aflarea adevărului. Aceasta presupune că activităţile de interceptare şi Înregistrare sunt necesare, întrucât dacă adevărul poate fi stabilit cu uşurinţă prin alte modalităţi, înregistrările nu se mai admit. De asemenea, trebuie să existe un mare grad de probabilitate că ihregistrările vor fi eficiente, informaţiile astfel obţinute conducând la stabilirea adevărului sau la identificarea sau localizarea participanţilor la comiterea faptei

Conform art. 91 alin. (2) C.proc.pen. „Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi In cazul infracţiunilor de tratic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, in cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se săvarşesc prin mijloace de comunicare electronică.