Investigarea Infracțiunilor de Corupție

Introducere

Fara a exagera, putem afirma ca, departe fi eradicat, fenomenul coruptiei si-a facut aparitia odata cu primele forme de organizare statala, în formularea moderna din literatura noastra de specialitate, coruptia este definita prin acele cazuri în care functionarii pretind, primesc diferite avantaje materiale, ori le accepta tacit sau expres, direct sau indirect, ca urmare a exercitarii unei influente[ 5, pag. 82 ].

Însa, aceasta abatere de la moralitate, de folosire abuziva a unei functii, a dem¬nitatii, pozitiei sociale, politice sau economice este mentionata, si sanctionata, din cele mai vechi timpuri. O privire istorica asupra fenomenului coruptiei ar fi deose¬bit de interesanta, spatiul si caracterul lucrarii neîngaduindu-ne aceasta dezvoltare. De exemplu, începând cu sfaturile lui Moise, Legile lui Mânu, Coranul sau afirma¬tiile lui Budha, cuvintele lui Isus Hristos, pâna în zilele noastre, coruptia a fost permanent blamata si reprimata.

Astazi, toate statele democratice, si organizatiile internationale sunt preocupate de îngradirea coruptiei. Manifestari stiintifice internationale pe aceasta tema sunt numeroase; a se vedea, de exemplu Forumul Global I (Washington, 1999) si Foru¬mul Global II (Haga, 2001). între acestea s-a desfasurat, la Bucuresti, Conferinta tarilor din Europa Centrala si de Est, având ca tema "Justitia, fortele de ordine si societatea în lupta împotriva coruptiei" (martie 2000). Si în Tarile Române, întâlnim referiri la acte de coruptie ale dregatorilor, începând cu secolul XVI. De asemenea, în "Letopisetul Tarii Moldovei" a lui Miron Costin, se fac trimiteri la judecatorii corupti. Sanctionarea ca atare a acestor fapte începe cu "Pravila lui Matei Basarab" (1632), continua cu "Pravilniceasca condica" a lui Alexandru Ipsilante (1780), sau "Condica Criminaliceasca si proce¬dura ei", a lui Sandu Sturza (1826).

Fenomenului coruptiei i-au fost consacrate în ultimii ani mai multe studii sociologice, economice, psihologice, chiar si matematice si bineînteles juridice, expuse atât în publicatiile autorilor autohtoni cât si din alte tari, printre care: V. Cusnir „Coruptia: reglementari de drept, activitati de prevenire si combatere" (a. 1999); V. Gurin, V.Pascari, S. Ilie, M. Jolencu, L. Carasciuc, I. Gumenâi, V. Pâslariuc, L. Negura „Coruptia: studii privind diferite aspecte ale coruptiei în Republica Moldova", selectate prin concursul organizat de Programul de Drept al Fundatiei Soros - Moldova (a.2000); precum si în lucrarile fundamentale ale profesorilor universitari V. Dobrinoiu „Coruptia în dreptul român" (a.1995). Majoritatea autorilor care au tratat coruptia prin prisma dreptului penal, au atribuit la faptele de coruptie penal condamnabile în primul rând mituirea, determinând-o ca o manifestare clasica a coruptiei[11, pag. 11].

În prezent, reglementarile privind infractiunile din domeniul coruptiei se regasesc în Codul penal si în Legea nr. 900-XIII din 27 iulir 1996.

Capitolul I

Generalitati privind investigarea infractiunilor de coruptie

1.1Cadrul general al reglementarii penale europene si nationale

Coruptia, în toate situatiile, se raporteaza la abuzul de putere si incorectitudine în luarea unei decizii. Grupul Multidisciplinar privind Coruptia înfiintat de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, în anul 1994, a adoptat urmatoarea definitie: "coruptia cuprinde comisioanele oculte si toate celelalte demersuri care implica persoanele învestite cu functii publice sau private, care si-au încalcat obligatiile ce decurg din calitatea lor de functionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o relatie de acest gen, în vederea obtinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natura, pentru ele însele sau pentru altii".

Consiliul Europei defineste coruptia în cele doua modalitati de savârsire: coruptia activa si coruptia pasiva.

Coruptia activa este definita ca fiind promisiunea, oferirea sau darea, cu inten¬tie, de catre orice persoana, direct sau indirect, a oricarui folos necuvenit, catre un functionar public, pentru sine sau pentru altul, în vederea îndeplinirii ori abtinerii de la a îndeplini un act în exercitiul functiilor sale.

Coruptia pasiva este solicitarea ori primirea, cu intentie, de catre un functionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, ori acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abtinerii de la a îndeplini un act în exercitiul, functiilor sale.

Coruptia tinde sa devina - în realitate a devenit - un fenomen structurat prin retele bine organizate, care au ca scop coruperea factorilor de decizie la niveluri înalte, din sfera politicului, legislativului, administratiei si justitiei.

Ea rândul ei, mica coruptie determina un complex de fapte antisociale, de pro¬portii si cu un pericol social sporit.

Din studiul Bancii Mondiale,rezulta urmatoarele elemente care contureaza acest gen de criminalitate: