Investiții Străine Directe în România

CAPITOLUL I. INVESTIŢIILE INSTITUŢIILOR PUBLICE

1.1. Conceptul de cheltuieli publice

Înlăturarea unor disfuncţionalităţi ale pieţei, armonizarea vieţii sociale în interiorul graniţelor unui stat, ca şi armonizarea vieţii internaţionale în cadrul relaţiilor bi sau multilaterale, presupun o serie întreagă de opţiuni publice care stau la baza unor decizii publice corespunzătoare fiecărei opţiuni în parte.

În cadrul naţional, statul este cel mai important decident public care, în ultimul timp, renunţă la o parte tot mai mare din deciziile publice în favoarea colectivităţilor locale.

Pentru realizarea deciziilor publice, statul, colectivităţile locale şi alte entităţi publice, ocazionează costuri financiare, cunoscute ca cheltuieli publice. Deci cheltuielile publice reflectă opţiunile politice ale statului, ele reprezentând costurile realizării acestor politici.

Cheltuielile publice sunt ocazionate de realizarea rolului statului ca autoritate publică şi ca actor economic, deci cheltuielile publice pot fi definite ca fiind costurile realizării politicilor publice. Conceptul de cheltuieli publice este indispensabil legat de conceptul de sector public care poate fi privit ca reflectând tranziţii bugetare .

Cheltuielile publice pot fi privite şi ca fiind acţiunile care stabilesc obligaţii ce vor avea drept rezultat plăţi imediate sau viitoare, care au ca sursă de finanţare veniturile publice şi în special veniturile fiscale.

În funcţie de aria lor de cuprindere pot fi definite ca fiind :

- Cheltuieli ale puterii publice centrale şi locale prevăzute în bugetul de stat şi local;

- Plăţi efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat, sănătate şi şomaj;

Cheltuielile publice, alături de alţi indicatori macroeconomici (mărimea veniturilor fiscale, a deficitului bugetar) constituie indicatorul cel mai utilizat pentru mărirea gradului intervenţiei statului în economie. Creşterea ponderii cheltuielilor publice în economie atât în mărime absolută cât şi relativă indică creşterea ponderii sectorului public în cadrul economiei. După 1989 cheltuielile publice au avut o pondere însemnată în PIB (cca 32%), însă modest comparativ cu situaţia ţărilor dezvoltate economic.

Creşterea cheltuielilor publice este determinată în primul rând de modificarea nevoilor economice şi preferinţelor consumatorilor, (cauze economice) precum şi de funcţionarea necorespunzătoare a sistemului politic (cauze politice).

Analiza cheltuielilor prin prisma cauzelor care generează creşterea acestora se poate face şi plecând de la studierea factorilor microeconomici şi preferinţele consumatorilor pentru bunuri şi servicii publice .

Cheltuielile publice pot fi explicate în funcţie de :

- Modificările în cererea de bunuri şi servicii publice;

- Modificări în ansamblul activităţii de producţie utilizate pentru realizarea bunurilor şi serviciilor;

- Modificări în numărul şi structura populaţiei;

- Modificări în calitatea bunurilor şi serviciilor publice;

- Regionalizarea şi globalizarea economiei;

- Capacitatea de a plăti impozite;

- Factori politici şi sociali etc.

Pentru a stabili mai bine rolul şi modul concret în care se materializează cheltuielile publice este necesară o clasificare a acestora pe baza mai multor criterii. Un prim criteriu este cel administrativ după care există o clasificare organică potrivit căreia cheltuielile sunt grupate după instituţiile la care se referă ( ministere, unităţi administrativ teritoriale, instituţii) şi o clasificare funcţională care grupează cheltuielile după profilul activităţii instituţiilor publice ( Parlament, Justiţie, Poliţie, Armată etc.) .

Clasificarea economică a cheltuielilor publice distinge:

- Cheltuieli funcţionare sau curente care cuprind cheltuielile de personal şi material;

- Cheltuieli de investiţii (capital) - se materializează în bunuri publice cu caracter de valori ( constituirea de şcoli, şosele, spitale etc.)

- Cheltuieli de transfer - cuprind sumele acordate din fonduri publice diferitelor persoane juridice sau fizice, cu titlu definitiv şi nerambursabil (plăţi pentru pensii, şomaj, subvenţii etc.)